(1) Ţinînd cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial  gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum  şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvîrşite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

(2) Poate fi considerată excepţională atît o circumstanţă atenuantă, cît şi o totalitate de asemenea circumstanţe.

(3) În cazul condamnării persoanelor pentru comiterea infracţiunilor deosebit de grave, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală, dar constituind cel puţin două treimi din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracţiunea săvîrşită.

(4) Persoanelor care, la data săvîrşirii infracţiunii, nu au atins vîrsta de 18 ani, pentru comiterea infracţiunilor grave, deosebit de grave, excepţional de grave sau a recidivei de infracţiuni, instanţa de judecată le poate aplica o pedeapsă sub limita minimă  prevăzută de legea penală, dar constituind cel puţin jumătate din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracţiunea săvîrşită.

(5) Prevederile alin.(1) nu se aplică persoanelor adulte în cazul infracţiunilor excepţional de grave sau în cazul recidivei de infracţiuni.

???