1) Dobânzile provenind dintr-un Stat Contractant şi primite de către o persoană cu rezidenţă permanentă în celălalt Stat Contractant, pot fi impuse în celălalt Stat.

2) Aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse şi în Statul Contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui Stat, dar impozitul nu va depăşi 5 la sută din suma brută a dobânzilor. Totuşi, dobânzile care provin dintr-un Stat Contractant nu vor fi impuse în acest Stat, dacă celălalt Stat Contractant în cazuri similare nu impune aceste dobânzi în conformitate cu legislaţia sa.

3) Indiferent de prevederile paragrafului 2 al prezentului articol, dobânzile pot fi impuse numai în acel Stat Contractant, în care primitorul dobânzilor are rezidenţă permanentă, dacă:

a) primitorul dobânzilor este Guvernul unui dintre Statele Contractante, sau pentru Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste - Banca de Stat a URSS, iar pentru Republica Federală Germania - Deutsche Bundesbank, sau

b) împrumutul pentru care se plătesc dobânzile este garantat de stat sau de o organizaţie împuternicită pentru aceasta de către el.

4) Termenul “dobânzi”, utilizat în prezentul articol, înseamnă veniturile din împrumuturi, depuneri bancare, împrumuturi de stat, titluri de creanţă, precum şi oricare alte venituri, asimilate în scopuri fiscale veniturilor din împrumuturi.

5) Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 ale prezentului articol nu se vor aplica, dacă persoana primitoare de dobânzi, care are rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant, din care provin dobânzile, printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo şi dacă creanţa, în baza căreia sunt plătite dobânzile, este efectiv legată de o asemenea reprezentanţă permanentă. În această situaţie se vor aplica prevederile Articolului 5 al prezentului Acord.