1) Salariile şi alte remuneraţii similare, primite pentru muncă de către o persoană cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant, pot fi impuse în celălalt Stat Contractant numai pentru munca exercitată acolo.

2) Remuneraţiile, primite de o persoană cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant pentru munca, exercitată în celălalt Stat Contractant, nu pot fi impuse acolo, dacă:

a) primitorul se află în celălalt Stat în total nu mai mult de 183 zile pe parcursul anului fiscal respectiv şi

b) remuneraţiile se plătesc de către un patron sau din numele unui patron, care nu are rezidenţă permanentă în celălalt Stat, şi

c) remuneraţiile nu se plătesc de o reprezentanţă permanentă pe care patronul o are în celălalt Stat.

3) Indiferent de prevederile sus-menţionate ale prezentului articol, remuneraţiile pentru munca, exercitată la bordul unei nave maritime, fluviale sau aeronave, utilizate în trafic internaţional, pot fi impuse în acel Stat Contractant, în care se află organul conducerii efective al întreprinderii.