1) Prezentul Acord se va aplica persoanelor care în sensul impozitării sunt persoane cu rezidenţă permanentă în unul sau în ambele State Contractante.

2) În sensul prezentului Acord, termenul “persoană” înseamnă persoanele fizice sau juridice, inclusiv orice alţi purtători de sine stătător ai drepturilor, asimilaţi din punct de vedere al impozitării persoanelor juridice.

3) În sensul prezentului Acord termenul “persoană cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant” înseamnă persoana, supusă impunerii fiscale acolo în baza domiciliului, rezidenţei obişnuite, sediului organului de conducere efectivă sau în baza faptului, că a fost creată acolo.

4) În cazul, cînd în conformitate cu prevederile paragrafului 3 al prezentului articol persoana fizică are rezidenţă permanentă în fiecare din Statele Contractante, situaţia lui se reglementează după cum urmează:

a) această persoană se consideră persoană care are rezidenţă permanentă în acel Stat Contractant, în care ea are locuinţă permanentă. Dacă ea are locuinţă permanentă în fiecare din Statele Contractante, ea se consideră persoană care are rezidenţă permanentă în acel Stat, unde ea are cele mai strînse legături personale şi economice (centrul intereselor vitale);

b) în cazul, cînd este imposibil de a determina, în care din Statele Contractante această persoană are centrul intereselor vitale sau dacă ea nu are rezidenţă permanentă în nici unul dintre Statele Contractante, aceasta se consideră persoană care are rezidenţă permanentă în acel Stat Contractant, în care această persoană de obicei domiciliază;

c) cînd, potrivit prevederilor subparagrafelor “a” şi “b” este imposibil de a determina, în care din Statele Contractante această persoană are rezidenţă permanentă, autorităţile competente ale Statelor Contractante vor soluţiona această problemă în ordinea, prevăzută de Articolul 22 al prezentului Acord.

5) Dacă în conformitate cu prevederile paragrafului 3 al prezentului articol o persoană, alta decât o persoană fizică, are rezidenţă permanentă în fiecare din Statele Contractante, ea se consideră persoană cu rezidenţă permanentă în acel Stat Contractant, în care se află organul conducerii efective.

1) Prezentul Acord se extinde asupra tuturor impozitelor pe venit şi pe proprietate, percepute în Statele Contractante în conformitate cu legislaţia lor în vigoare, indiferent de modul în care sunt percepute, şi anume:

cu referinţă la Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste:

- impozitul pe venitul persoanelor juridice străine,

- impozitul pe venitul populaţiei,

- impozitul agricol,

- impozitul de la proprietarii de construcţii şi

- impozitul funciar;

cu referinţă la Republica Federală Germania:

- impozitul pe venit,

- impozitul pe corporaţii,

- impozitul pe cooperaţie meşteşugărească,

- impozitul pe proprietate şi

- impozitul funciar.

2) Prezentul Acord se va extinde, de asemenea, asupra oricăror alte impozite, în esenţă similare impozitelor, prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol, care pot fi percepute, în plus, sau în locul impozitelor existente după data semnării prezentului Acord.

1) În sensul prezentului Acord:

a) la utilizarea termenilor “un Stat Contractant” şi “celălalt Stat Contractant” se expune, în funcţie de context, despre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste sau Republica Federală Germania şi, la utilizarea în sens geografic,

- privind teritoriul Statului Contractant respectiv şi

- privind şelful continental, adiacent mării teritoriale, în privinţa căruia Statul Contractant respectiv realizează, în conformitate cu dreptul internaţional, drepturile suverane cu scopul cercetării şelfului continental şi utilizării resurselor sale naturale;

b) termenul “trafic internaţional” înseamnă orice transport efectuat cu o navă maritimă, fluvială sau aeronavă exploatată de o persoană, organul conducerii efective al căreia este situat în unul din Statele Contractante, cu excepţia transportului, efectuat numai între punctele situate în unul din Statele Contractante;

c) termenul “autoritate competentă” înseamnă:

- cu referinţă la Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste - Ministerul Finanţelor al URSS sau reprezentantul său autorizat;

- cu referinţă la Republica Federală Germania - Ministerul Federal al Finanţelor.

2) La aplicarea prezentului Acord de către unul din Statele Contractante, orice termen, care nu este definit în Acord, va avea înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui Stat, şi, în primul rînd, legislaţiei privind impozitele, asupra cărora se extinde prezentul Acord, dacă numai contextul nu cere o interpretare diferită

1) În sensul prezentului Acord, termenul “reprezentanţă permanentă” înseamnă orice loc fix de afaceri, prin care persoana cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant exercită integral sau parţial activitatea sa de afaceri în celălalt Stat Contractant.

2) Locul construirii obiectului sau îndeplinirii lucrărilor de montaj va fi considerat ca reprezentanţă permanentă numai în cazul, cînd durata lor depăşeşte douăsprezece luni.

3) Indiferent de prevederile sus-menţionate ale prezentului articol, nu se consideră reprezentanţă permanentă:

a) realizarea simplului control asupra îndeplinirii lucrărilor de construcţii şi montaj;

b) locul de activitate utilizat, exclusiv, în scopul depozitării, expunerii sau livrării mărfurilor sau produselor aparţinând unei persoane;

c) stocurile de mărfuri şi produse ale persoanei, utilizate, exclusiv, în scopul depozitării sau livrării;

d) stocurile de mărfuri sau produse ale persoanei, utilizate, exclusiv, în scopul expunerii. Comercializarea exponatelor la finele expoziţiei nu se va considera ca reprezentanţă permanentă;

e) stocurile de mărfuri şi produse ale persoanei, utilizate, exclusiv, în scopul prelucrării sau finisării de către o altă persoană;

f) locul fix de activitate, utilizat, exclusiv, în scopul achiziţionării mărfurilor sau produselor, colectării de informaţii sau realizării activităţii de publicitate pentru persoană;

g) locul fix de activitate, utilizat, exclusiv, în scopul exercitării pentru persoană a altor genuri de activităţi, având un caracter pregătitor sau auxiliar;

h) locul fix de activitate, utilizat, exclusiv, în scopul exercitării a cîtorva genuri de activitate, specificate în subparagrafele “a”-”g”, cu condiţia, ca activitatea locului fix, rezultată din aceasta, în întregime să poarte un caracter pregătitor sau auxiliar.

4) Dacă o persoană cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant printr-un agent, se va considera, că are o reprezentanţă permanentă atunci, cînd acest agent:

a) are împuterniciri de a încheia contracte în numele acestei persoane,

b) de regulă, utilizează această împuternicire în acel celălalt Stat şi

c) nu este un agent cu statut independent în sensul prevederilor paragrafului 5 al prezentului articol.

Nu se va considera reprezentanţă permanentă, când asemenea agent exercită numai tipuri de activităţi, enumerate în paragraful 3 al prezentului articol.

5) O persoană cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant nu va fi considerată, că are o reprezentanţă permanentă în celălalt Stat Contractant, numai prin faptul, că aceasta exercită acolo activitatea sa de afaceri printr-un broker, comisionar sau orice agent cu statut independent, cu condiţia, ca aceste persoane să acţioneze în cadrul funcţiei lor de afaceri obişnuite.

6) Numai în baza faptului, că o persoană juridică cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant controlează altă persoană juridică sau este controlată de altă persoană juridică cu rezidenţă permanentă în celălalt Stat Contractant, care are o rezidenţă permanentă în celălalt Stat Contractant sau exercită acolo activitatea sa, nici una din aceste persoane juridice nu se va considera o reprezentanţă permanentă a celeilalte.

1) Veniturile, realizate din activitatea de afaceri a persoanei cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant, pot fi impuse în celălalt Stat Contractant numai în cazul, cînd asemenea persoană exercită acolo activitatea sa printr-o reprezentanţă permanentă. În acest caz impozitarea se va limita numai la acea parte de venituri, care se atribuie acestei reprezentanţe permanente.

2) La determinarea veniturilor unei reprezentanţe permanente vor fi admise spre deducere cheltuielile, legate de activitatea sa, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul, că au provenit în Statul, în care este situată reprezentanţa permanentă, sau în alt loc.

3) Numai în baza achiziţionării mărfurilor sau produselor pentru o persoană, reprezentanţei permanente nu i se vor calcula careva venituri.

4) Prevederile prezentului articol nu vor afecta reglementarea, prevăzută pentru impozitare în alte articole ale prezentului Acord.

1) Dividendele, plătite de către o persoană juridică, care are rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant, unei persoane, care are rezidenţă permanentă în celălalt Stat Contractant, pot fi impuse în celălalt Stat.

2) Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în acel Stat Contractant, în care persoana juridică, plătitoare de dividende, are rezidenţă permanentă, dar impozitul nu va depăşi 15 la sută din suma brută a dividendelor.

3) Termenul “dividende”, utilizat în prezentul articol, înseamnă veniturile din acţiuni, din cote de fondator sau alte drepturi (cu excepţia titlurilor de creanţă), care prevăd participare la profituri,  precum şi veniturile din alte cote de participare,  care sunt asimilate veniturilor din acţiuni, potrivit legislaţiei Statului, în care persoana juridică, plătitoare de dividende, are rezidenţă permanentă.

4) Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se vor aplica, dacă persoana cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant, care primeşte dividende, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant, din care provin dividendele, printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo şi dacă participarea, pentru care se plătesc dividendele, este efectiv legată de o asemenea reprezentanţă permanentă. În această situaţie se vor aplica prevederile Articolului 5 al prezentului Acord.

1) Dobânzile provenind dintr-un Stat Contractant şi primite de către o persoană cu rezidenţă permanentă în celălalt Stat Contractant, pot fi impuse în celălalt Stat.

2) Aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse şi în Statul Contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui Stat, dar impozitul nu va depăşi 5 la sută din suma brută a dobânzilor. Totuşi, dobânzile care provin dintr-un Stat Contractant nu vor fi impuse în acest Stat, dacă celălalt Stat Contractant în cazuri similare nu impune aceste dobânzi în conformitate cu legislaţia sa.

3) Indiferent de prevederile paragrafului 2 al prezentului articol, dobânzile pot fi impuse numai în acel Stat Contractant, în care primitorul dobânzilor are rezidenţă permanentă, dacă:

a) primitorul dobânzilor este Guvernul unui dintre Statele Contractante, sau pentru Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste - Banca de Stat a URSS, iar pentru Republica Federală Germania - Deutsche Bundesbank, sau

b) împrumutul pentru care se plătesc dobânzile este garantat de stat sau de o organizaţie împuternicită pentru aceasta de către el.

4) Termenul “dobânzi”, utilizat în prezentul articol, înseamnă veniturile din împrumuturi, depuneri bancare, împrumuturi de stat, titluri de creanţă, precum şi oricare alte venituri, asimilate în scopuri fiscale veniturilor din împrumuturi.

5) Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 ale prezentului articol nu se vor aplica, dacă persoana primitoare de dobânzi, care are rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant, din care provin dobânzile, printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo şi dacă creanţa, în baza căreia sunt plătite dobânzile, este efectiv legată de o asemenea reprezentanţă permanentă. În această situaţie se vor aplica prevederile Articolului 5 al prezentului Acord.

1) Plăţile pentru licenţe, care provin dintr-un Stat Contractant şi plătite unei persoane cu rezidenţă permanentă în celălalt Stat Contractant, pot fi impuse numai în acel celălalt Stat.

2) Termenul “plăţi pentru licenţe”, utilizat în prezentul articol, înseamnă orice mijloace băneşti, plătite pentru comercializarea, utilizarea sau acordarea dreptului de utilizare:

- a dreptului de autor asupra unei opere literare, muzicale, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor cinematografice, precum şi asupra peliculelor sau imprimărilor pentru radiodifuziune şi televiziune,

- a invenţiilor sau certificatelor de autor, emblemelor comerciale, mărcilor de servire, mostrelor sau modelelor, planurilor, formulelor sau metodelor secrete protejate sau neprotejate prin brevete sau certificate de autor,

- a programelor pentru maşini electronice de calcul,

- a echipamentului industrial,  comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific (know-how).

3) Prevederile prezentului articol se aplică, de asemenea, la plata sumelor băneşti pentru acordarea serviciilor tehnice, dacă asemenea plăţi, specificate în paragraful 2 al prezentului articol, sunt legate de comercializarea, utilizarea, acordarea dreptului de utilizare sau de informaţii.

4) Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplică, dacă persoana cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant, care primeşte plăţi pentru licenţă, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant, din care provin plăţile pentru licenţă, prinr-o reprezentanţă permanentă situată acolo şi dacă drepturile sau proprietatea, în baza cărora se efectuează plăţile pentru licenţă, se atribuie efectiv la această reprezentanţă permanentă. În această situaţie se vor aplica prevederile Articolului 5 al prezentului Acord.

1) Veniturile, primite de către o persoană cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant din proprietatea imobiliară, situată în celălalt Stat Contractant, precum şi din comercializarea ei, pot fi impuse în celălalt Stat. Navele maritime, fluviale şi aeronavele nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.

2) În scopul aplicării prezentului Acord sensul termenului “proprietate imobiliară” se va determina, potrivit legislaţiei acelui Stat Contractant, pe teritoriul căruia este situată această proprietate.

3) Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol se vor aplica veniturilor din utilizarea nemijlocită, darea cu chirie sau în arendă, precum şi oricare altă formă de utilizare a proprietăţii imobiliare.

1) Veniturile, provenite din comercializarea proprietăţii mobiliare aparţinând unei reprezentanţe permanente, pe care o persoană cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant o are în celălalt Stat Contractant, inclusiv veniturile, provenite din comercializarea unei asemenea reprezentanţe permanente, pot fi impuse în celălalt Stat.

2) Veniturile, provenite din comercializarea navelor maritime, fluviale sau aeronavelor, utilizate în trafic internaţional, şi din comercializarea proprietăţii mobiliare, utilizate pentru exploatarea acestor mijloace de transport, pot fi impuse numai în acel Stat Contractant, în care se află organul conducerii efective al întreprinderii.

3) Veniturile din comercializarea cotelor în capitalul unei persoane juridice cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant, pot fi impuse în acest Stat.

4) Veniturile, provenite din comercializarea proprietăţii, care nu este specificată în paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol, pot fi impuse numai în acel Stat Contractant, unde persoana care comercializează, are rezidenţă permanentă.

1) Salariile şi alte remuneraţii similare, primite pentru muncă de către o persoană cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant, pot fi impuse în celălalt Stat Contractant numai pentru munca exercitată acolo.

2) Remuneraţiile, primite de o persoană cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant pentru munca, exercitată în celălalt Stat Contractant, nu pot fi impuse acolo, dacă:

a) primitorul se află în celălalt Stat în total nu mai mult de 183 zile pe parcursul anului fiscal respectiv şi

b) remuneraţiile se plătesc de către un patron sau din numele unui patron, care nu are rezidenţă permanentă în celălalt Stat, şi

c) remuneraţiile nu se plătesc de o reprezentanţă permanentă pe care patronul o are în celălalt Stat.

3) Indiferent de prevederile sus-menţionate ale prezentului articol, remuneraţiile pentru munca, exercitată la bordul unei nave maritime, fluviale sau aeronave, utilizate în trafic internaţional, pot fi impuse în acel Stat Contractant, în care se află organul conducerii efective al întreprinderii.

Remuneraţiile, inclusiv pensiile, acordate de către un Stat Contractant sau una dintre subdiviziunile politico-administrative ale sale direct sau indirect unei persoane fizice pentru activitatea exercitată în timpul executării funcţiilor publice pentru acest Stat sau una dintre subdiviziunile politico-administrative ale sale, pot fi impuse numai în acest Stat. În cazul, cînd remuneraţiile se plătesc unei persoane cu rezidenţă permanentă în celălalt Stat Contractant, se vor aplica prevederile articolului 12 al prezentului Acord.

Dacă prevederile Articolului 13 al prezentului Acord nu stipulează altceva, pensiile şi remuneraţiile similare, plătite unei persoane cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant pentru munca exercitată în trecut, pot fi impuse numai în acest Stat.

1) Plăţile,  primite de către un student,  bursier,  practicant sau elev, care au sau au avut în trecut rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant şi care sunt prezenţi în celălalt Stat Contractant, exclusiv, în scopul instruirii sau pregătirii, şi destinate pentru întreţinere, instruire sau pregătire, nu vor fi impuse în celălalt Stat Contractant, dacă sursele acestor plăţi se află în afara acelui celălalt Stat Contractant.

2) Remuneraţiile, pe care un profesor al unei instituţii de învăţământ superior sau alt profesor, care are sau a avut, imediat înainte de plecare, rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant şi care pleacă în celălalt Stat Contractant pe o perioadă ce nu depăşeşte doi ani, cu scopul perfecţionării studiilor sale, efectuării cercetărilor sau predării într-o universitate sau altă instituţie de învăţământ superior, şcoală sau altă instituţie de învăţământ, le primeşte pentru această activitate, nu vor fi impuse în celălalt Stat.

1) Veniturile, pe care oamenii profesionişti de artă (cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, muzicienii), precum şi sportivii care au rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant, le primesc de la exercitarea în această calitate a actvităţii personale în celălalt Stat Contractant, nu pot fi impuse în acel celălalt Stat Contractant, dacă prezentările lor sunt efectuate în general din contul mijloacelor de stat ale unui dintre Statele Contractante.

2) Dacă prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se realizează, atunci, indiferent de prevederile Articolului 5 şi Articolului 12 ale prezentului Acord, aceste venituri pot fi impuse în acel Stat Contractant, în care se exercită activitatea menţionată.

Veniturile unei persoane cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant, care nu sunt specificate în articolele precedente ale prezentului Acord, pot fi impuse numai în acest Stat.

1) Proprietatea imobiliară, în sensul prevederilor Articolului 10 al prezentului Acord, care aparţine persoanei cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant şi situată în celălalt Stat Contractant, poate fi impusă în celălalt Stat.

2) Proprietatea mobiliară, atribuită unei reprezentanţe permanente, pe care o persoană cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant o are în celălalt Stat Contractant, poate fi impusă în acel celălalt Stat.

3) Navele maritime, fluviale şi aeronavele, exploatate în trafic internaţional, şi proprietatea mobiliară utilizată la exploatarea unor asemenea mijloace de transport, pot fi impuse numai în acel Stat Contractant, în care se află organul conducerii efective al întreprinderii.

4) Cotele în capitalul unei persoane juridice cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant pot fi impuse în acest Stat.

5) Toate celelalte elemente ale proprietăţii unei persoane cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant pot fi impuse numai în acest Stat.

1) Cu referinţă la o persoană cu rezidenţă permanentă în Republica Federală Germania dubla impunere se va elimina în felul următor:

a) în cazul, în care nu se aplică prevederile subparagrafului “b”, din bazele calculării impozitelor Republicii Federale Germania se vor exclude veniturile realizate în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi proprietatea situată în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, care potrivit prezentului Acord, pot fi impuse în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Totuşi, pentru Republica Federală Germania se păstrează dreptul de a ţine cont de veniturile şi proprietatea, astfel exclusă, la stabilirea cotei impozitului;

b) în cazul, în care Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste poate impune veniturile în conformitate cu Articolele 7, 8 şi 16 ale prezentului Acord, atunci impozitele plătite în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, potrivit prevederilor legislaţiei fiscale a Republicii Federale Germania, se vor trece în cont la impunerea acestor venituri cu impozitul pe venit şi impozitul pe corporaţii.

2) Cu referinţă la o persoană cu rezidenţă permanentă în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste dubla impunere se va elimina în conformitate cu legislaţia URSS.

Un Stat Contractant nu este în drept să supună o persoană cu rezidenţă permanentă în celălalt Stat Contractant nici unei impuneri diferite sau mai împovărătoare decât impunerea la care acest Stat ar supune o persoană cu rezidenţă permanentă într-un terţ stat, cu care acesta nu a încheiat un acord pentru evitarea dublei impuneri.

Autorităţile competente ale Statelor Contractante reciproc vor prezenta, în măsura necesităţii, date privind modificarea legislaţiei lor fiscale.

1) Când o persoană cu rezidenţă permanentă într-un Stat Contractant consideră, că din acţiunea unui sau ambelor State Contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impunere care nu este conformă cu prezentul Acord, atunci autorităţile competente ale ambelor State Contractante se vor strădui să soluţioneze acest caz pe calea unei înţelegeri amiabile pentru a evita impunerea fiscală, care contravine prezentului Acord.

2) Autorităţile competente ale Statelor Contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate la interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentului Acord. Ele, de asemenea, în modul stabilit de comun acord, pot lua în dezbateri posibilitatea evitării dublei impuneri, în cazurile neprevăzute de Acord.

3) Autorităţile competente ale Statelor Contractante pot nemijlocit stabili relaţii reciproce,  în legătură cu aplicarea prezentului Acord.

În conformitate cu Acordul Cvadripartit din 3 septembrie 1971, prezentul Acord se va aplica potrivit procedurilor stabilite asupra Berlinului (de Vest).

1) Prezentul Acord va fi ratificat; schimbul notelor de ratificare va avea loc la Moscova cât mai curând posibil.

2) Prezentul Acord va intra în vigoare la a treizecea zi după schimbul notelor de ratificare şi se va aplica:

a) asupra impozitelor reţinute - pe veniturile, achitate, începând cu 1 ianuarie 1980, şi

b) asupra celorlalte impozite - pentru perioada de impunere a anului 1980 şi pentru perioadele următoare de impunere.

3) Prevederile prezentului Acord nu vor afecta alte Acorduri, ce reglementează, într-un oarecare mod, problemele impozitării şi care au fost încheiate sau pot fi încheiate între Statele Contractante. Totuşi, dacă prezentul Acord prevede un regim fiscal mai favorabil, atunci se va aplica prezentul Acord.

1) Prezentul Acord se încheie pentru o perioadă nedeterminată şi va rămâne în vigoare până când unul din Statele Contractante nu îl va denunţa.

2) Fiecare dintre Statele Contractante poate până la 30 iunie a oricărui an calendaristic, după expirarea a trei ani din data intrării în vigoare a prezentului Acord, să-l denunţe pe calea notificării respective în scris celuilalt Stat Contractant pe canale diplomatice. În această situaţie, prezentul Acord îşi va înceta efectul şi aplicarea Acordului se va suspenda cu referinţă la:

a) impozitele reţinute - pe veniturile, achitate după 31 decembrie a anului calendaristic, în care se declară denunţarea Acordului, şi

b) celelalte impozite - pentru perioadele impunerii, care se încep după 31 decembrie a anului, în care se declară denunţarea.

Întocmit la Bonn la 24 noiembrie 1981, în două exemplare, fiecare în limba rusă şi germană, ambele texte având aceeaşi putere juridică.