CODUL PENAL
CODUL PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA
CODUL PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA Nr. 985din 18-04-2002
INFRACŢIUNI CONTRA JUSTIŢIEI
(1) Amestecul, sub orice formă, în judecarea cauzelor de către instanţele de judecată naţionale sau internaţionale cu scopul de a împiedica examinarea multilaterală, deplină şi obiectivă a cauzei concrete sau de a obţine pronunţarea unei hotărîri judecătoreşti ilegale
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
(2) Amestecul, sub orice formă, în activitatea organelor de urmărire penală sau a personalului instanţelor de judecată internaţionale cu scopul de a împiedica cercetarea rapidă, completă şi obiectivă a cauzei penale
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite cu folosirea situaţiei de serviciu,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 750 la 950 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
(Abrogat)
(Abrogat)
(1) Tragerea cu bună-ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate de cel care efectuează urmărirea penală
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
(2) Aceeaşi acţiune:
a) urmărind învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;
c) soldată cu urmări grave
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
(1) Pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărîri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii
se pedepseşte cu amendă în sumă de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
(2) Aceeaşi acţiune:
a) legată de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;
b) Abrogat
((c) neconstitutional)
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
(1) Reţinerea ilegală cu bună-ştiinţă de către persoana care efectuează urmărirea penală
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 2 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
(2) Arestarea ilegală cu bună-ştiinţă de către judecător
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat urmări grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
Constrîngerea persoanei, prin ameninţare sau prin alte acte ilegale, de a face declaraţii, de a încheia acord de recunoaştere a vinovăţiei, constrîngerea, în acelaşi mod, a expertului de a face concluzia sau a traducătorului, sau a interpretului de a face o traducere sau interpretare incorectă de către persoana care constată infracţiunea, ofiţerul de urmărire penală, procuror sau de către judecător, dacă aceasta nu constituie tortură, tratament inuman sau degradant,
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani sau cu amendă în mărime de la 1150 la 1350 de unităţi convenţionale, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani.
(Abrogat)
(1) Falsificarea probelor în procesul civil de către un participant la proces sau de către reprezentantul acestuia
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1150 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
(2) Falsificarea probelor în procesul penal de către persoana care efectuează urmărirea penală, procuror sau de către apărătorul admis în procesul penal
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
(1) Denunţarea cu bună ştiinţă falsă în scopul de a-l învinui pe cineva de săvîrşirea unei infracţiuni, sau plîngerea cu bună ştiinţă falsă despre săvîrşirea unei infracţiuni, făcută unui organ sau unei persoane cu funcţie de răspundere, care sînt în drept de a porni urmărirea penală,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune:
a) legată de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;
b) săvîrşită din interes material;
c) însoţită de crearea artificială a probelor acuzatoare
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
(1) Prezentarea, cu bună-ştiinţă, a declaraţiei mincinoase de către martor sau partea vătămată, a concluziei false de către specialist sau expert, a traducerii sau a interpretării incorecte de către traducător sau interpret, dacă această acţiune a fost săvîrşită în cadrul procesului civil, procesului penal, procesului contravenţional sau în instanţa de judecată ori internaţională
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 2 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni:
a) legate de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;
b) săvîrşite din interes material;
c) însoţite de crearea artificială a probelor acuzatoare
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 550 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
Refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătămate de a face declaraţii în cadrul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale.
(1) Determinarea, prin constrîngere sau prin promisiune, prin oferire sau dare de bunuri, servicii ori de alte avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, a martorului sau a părţii vătămate la depunerea de declaraţii mincinoase, a expertului la formularea de concluzii sau declaraţii false, a interpretului sau a traducătorului la efectuarea de interpretări sau traduceri incorecte, precum şi la eschivarea de la depunerea declaraţiilor, de la formularea concluziilor sau declaraţiilor, de la efectuarea interpretărilor sau traducerilor, în cadrul procesului civil, procesului penal, procesului contravenţional sau în instanţa de judecată internaţională
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
(2) Aceeaşi acţiune:
a) săvîrşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
(1) Divulgarea datelor urmăririi penale contrar interdicţiei persoanelor care efectuează urmărirea penală
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
(2) Divulgarea intenţionată a datelor urmăririi penale de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către persoana abilitată cu controlul asupra desfăşurării urmăririi penale, dacă această acţiune a cauzat daune morale sau materiale bănuitului, învinuitului, martorului, părţii vătămate sau reprezentanţilor acestora ori dacă l-a făcut pe vinovat să se eschiveze de la răspundere,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
(1) Divulgarea datelor privind măsurile de asigurare a securității aplicate față de judecător, executorul judecătoresc, participantul la procesul penal sau angajatul organului abilitat cu protecția martorilor, precum și față de rudele apropiate ale acestora,
se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 750 de unități convenționale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
(2) Aceeași faptă:
a) săvîrșită de către o persoană căreia aceste date i-au fost încredințate în virtutea atribuțiilor de serviciu;
b) soldată cu urmări grave
se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
(1) Evadarea din locurile de deţinere, săvîrşită de persoana care execută pedeapsa cu închisoare, precum şi de persoana care se află sub arest preventiv,
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.
(2) Aceeaşi acţiune:
a) - exclusă
b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;
c) însoţită de aplicarea violenţei;
d) săvîrşită cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de arme
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 6 ani.
(3) Nu constituie infracţiune, în sensul prezentului articol, evadarea din locurile de detenţie a persoanei în privinţa căreia la momentul evadării nu exista sau a încetat temeiul legal al detenţiei.
(1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadării
se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
(2) Înlesnirea evadării de o persoană cu funcţie de răspundere
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
Eschivarea de la executarea pedepsei a condamnatului căruia i s-a permis să plece pe scurtă durată din locurile de deţinere
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 2 ani.
(1) Neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executare a hotărîrii instanţei de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancţiunii contravenţionale,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 650 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
(2) Neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executare de către o persoană cu funcţie de răspundere a hotărîrii instanţei de judecată, precum şi împiedicarea executării ei, dacă aceste fapte au fost comise după aplicarea sancţiunii contravenţionale,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 850 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executarea măsurilor stabilite de instanţa de judecată în ordonanţa de protecţie a victimei violenţei în familie
se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 160 la 200 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
Nesupunerea prin violenţă cerinţelor legitime ale administraţiei penitenciarului, săvîrşită de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar,
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
(1) Transmiterea tăinuită de control prin orice mijloace persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare a obiectelor sau a substanţelor a căror transmitere ori păstrare este interzisă conform legislaţiei privind executarea hotărîrilor cu caracter penal
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 600 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 80 la 180 de ore, sau cu închisoare de pînă la 6 luni.
(2) Acţiunea prevăzută la alin.(1), săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere sau cu folosirea situaţiei de serviciu,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 600 la 800 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
(3) Transmiterea tăinuită de control prin orice mijloace persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare a băuturilor alcoolice, a drogurilor, a etnobotanicelor sau a analogilor acestora
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 750 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 4 ani.
(4) Acţiunea prevăzută la alin.(3), săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere sau cu folosirea situaţiei de serviciu,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
(5) Transmiterea tăinuită de control prin orice mijloace persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare a armelor, substanţelor explozive, toxice, incendiare sau radioactive
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.
(6) Acţiunea prevăzută la alin.(5), săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere sau cu folosirea situaţiei de serviciu,
se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
(1) Favorizarea dinainte nepromisă a infracţiunii grave, deosebit de grave sau excepţional de grave
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
(2) Nu sînt pasibili de răspundere penală pentru favorizarea infracţiunii soţul (soţia) şi rudele apropiate ale persoanei care a săvîrşit infracţiunea.
