Principiul de ghidare al curţii:

HOTĂRĂȘTE :

1. Se recunosc constituţionale prevederile articolului 5 alineatul (6), articolului 6 alineatele (2), (3) şi (4) şi articolului 10 alineatul (3) din Legea nr.1234-XIV din 22.09.2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.

 2. Se declară neconstituţională sintagma „precum şi în cazul altor impedimente ce fac imposibilă desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova” din articolul 9 alineatul (7) al Legii nr.1234-XIV din 22.09.2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.

3. Se sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii articolului 9 alineatul (1) din Legea nr.1234-XIV din 22.09.2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.

4. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

HOTĂRÎRE
PENTRU CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII
unor dispoziţii ale Legii nr.1234-XIV din 22.09.2000 cu privire la
procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova
(Sesizarea 1a/2012) 

CHIŞINĂU
24 mai 2012

 

În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:
Dl Alexandru TĂNASE, Preşedinte,
Dl Victor PUŞCAŞ, judecător-raportor,
Dl Petru RAILEAN,
Dna Elena SAFALERU,
Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecători,
cu participarea dnei Dina Musteaţă, grefier, 

Avînd în vedere sesizarea depusă şi înregistrată la 27 ianuarie 2012,
Examinînd sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,
Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului, 

Pronunţă următoarea hotărîre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea deputatului în Parlament Mihai Godea pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii nr.1234-XIV din 22.09.2000 „Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”, depusă la Curtea Constituţională la 27 ianuarie 2012, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie, 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, şi acceptată spre examinare în fond prin decizia din 6 februarie 2012.

2. Autorul sesizării a pretins, în special, că prevederile art.5 alin.(6), art.6 alin.(2), (3) şi (4), art.9 alin.(1) şi (7) şi art.10 alin.(3) din Legea nr.1234 sunt contrare prevederilor statuate de art.1 alin.(3), art.2 alin. (2), art.7, art.15, art.68 alin.(1), art.72, art.78, art.135 alin.(1) lit.b) şi art.140 din Constituţia Republicii Moldova.

3. În procesul examinării sesizării Curtea Constituţională a dispus de opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Catedrei de Drept Constituţional şi Drept Administrativ a Universităţii de Stat din Moldova.

4. La şedinţa plenară publică a Curţii a participat autorul sesizării, dl Mihai Godea, deputat în Parlament. Parlamentul a fost reprezentat de dl Victor Morgoci, şef-adjunct al Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiţiei.

5. În şedinţa plenară publică din 17 mai 2012 autorul sesizării a solicitat sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art.9 alin.(1) din Legea nr.1234, retrăgîndu-şi alegaţiile de neconstituţionalitate a acestora.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O. nr. 1/1, 1994) sunt următoarele:

Articolul 1
Statul Republica Moldova

„[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”

 Articolul 2
Suveranitatea şi puterea de stat

„[...] (2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.”

Articolul 7
Constituţia, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 15
Universalitatea

„Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.”

Articolul 68
Mandatul reprezentativ

„(1) În exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului. [...]” 

Articolul 72
Categorii de legi

„(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sînt cele de revizuire a Constituţiei.

(3) Prin lege organică se reglementează:

a) sistemul electoral;

b) organizarea şi desfăşurarea referendumului;

c) organizarea şi funcţionarea Parlamentului;

d) organizarea şi funcţionarea Guvernului;

e) organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ;

f) organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;

g) organizarea şi funcţionarea partidelor politice;

h) modul de stabilire a zonei economice exclusive;

i) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;

j) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială;

k) organizarea generală a învăţămîntului;

l) regimul general al cultelor religioase;

m) regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război;

n) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;

o) acordarea amnistiei şi graţierii;

p) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice;

r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.”

 Articolul 78
Alegerea Preşedintelui

 „(1) Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret.

(2) Poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat.

(3) Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului descrescător de voturi obţinute în primul tur.

(4) Dacă şi în turul al doilea nici un candidat nu va întruni numărul necesar de voturi, se organizează alegeri repetate.

(5) Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament.

(6) Procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică.”

 Articolul 85

Dizolvarea Parlamentului

 „(1) În cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul.

(2) Parlamentul poate fi dizolvat dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învenstitură.

(3) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(4) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova, cu excepţia cazului prevăzut la articolul 78 alineatul (5), şi nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război.”

 Articolul 90
Vacanţa funcţiei 

“[...] (4) În termen de 2 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Preşedinte.”

 Articolul 135
Atribuţiile

 „(1) Curtea Constituţională: [...]

b) interpretează Constituţia; [...]”

Articolul 140
Hotărîrile Curţii Constituţionale

 „(1) Legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule din momentul adoptării hotărîrii corespunzătoare a Curţii Constituţionale.

(2) Hotărîrile Curţii Constituţionale sînt definitive şi nu pot fi atacate.”

 7. Prevederile relevante ale Legii nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova (M.O. nr.139-140/996, 2000) sunt următoarele:

 Articolul 5
Propunerea candidaturilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova

„(1) Candidatura pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova poate fi propusă, începînd cu ziua fixării datei alegerilor, de către:

a) persoana care îşi înaintează propria candidatură susţinută de cel puţin 15 deputaţi;

b) un grup de cel puţin 15 deputaţi.

(2) Propunerea candidaturii pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, semnată de toţi deputaţii care o susţin, va fi prezentată comisiei speciale cel tîrziu cu 3 zile înainte de ziua alegerilor şi va fi însoţită de:

a) consimţămîntul scris al candidatului şi certificatul lui de sănătate, eliberat de instituţia medicală abilitată;

b) declaraţia despre toate veniturile candidatului din anul precedent şi din anul alegerilor;

c) datele biografice ale candidatului (curriculum vitae).

(3) Deputaţii care au semnat propunerea candidaturii pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova nu sînt în drept să mai semneze şi o alta, sub sancţiunea nulităţii oricărei semnături ulterioare.

(4) Nu se admite retragerea semnăturii din propunerea candidaturii pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

(5) Candidatul la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova poate să-şi retragă candidatura în orice moment pînă la declararea începutului votării.

(6) În cazul în care comisia specială nu a înregistrat în termenele stabilite nici un candidat la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, se consideră că alegerile nu pot avea loc, iar hotărîrea Parlamentului cu privire la data alegerilor respective se abrogă. La propunerea fracţiunilor parlamentare, Parlamentul va stabili, în cel mult 30 de zile, o nouă dată a alegerilor ordinare a Preşedintelui Republicii Moldova.”

 Articolul 6
Alegerile ordinare pentru funcţia de
Preşedinte al Republicii Moldova 

„(1) Alegerile ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se desfăşoară în şedinţă publică specială a Parlamentului la data stabilită în condiţiile art.2.

(2) Şedinţa publică specială a Parlamentului pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, precum şi alegerile prezidenţiale propriu-zise se consideră valide dacă la ele au participat cel puţin trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi (61 de deputaţi).

(3) În sensul prezentei legi, prin alegeri prezidenţiale propriu-zise se înţelege înregistrarea prezenţei deputaţilor la şedinţa publică specială, primirea buletinului de vot, votarea în modul stabilit de comisia specială.

(4) Dacă la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova au participat mai puţin de trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, se consideră că alegerile nu au avut loc, iar Parlamentul va stabili, în cel mult 30 de zile, o nouă dată a alegerilor.” 

 Articolul 9
Prevederi speciale privind alegerile ordinare 

„(1) La alegerile ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova pot participa unul sau mai mulţi candidaţi.

(2) Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi.

(3) Dacă la turul întîi de scrutin au participat mai mult de doi candidaţi şi în urma votării nici unul dintre ei nu a acumulat votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, se organizează, în termen de cel mult 10 zile, un al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea descrescătoare a numărului de voturi obţinute în turul întîi.

(4) Dacă la turul întîi au participat unul sau doi candidaţi şi nici unul nu a acumulat votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, se organizează alegeri repetate.

(5) Dacă în turul al doilea nici un candidat nu a acumulat votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, se organizează alegeri repetate.

(6) În cazul parităţii de voturi după turul întîi de scrutin, comisia specială stabileşte prin tragere la sorţi candidaţii care vor participa la turul al doilea.

(7) În cazul apariţiei unor circumstanţe obiective, cum sînt decesul, boala, imposibilitatea obiectivă de a participa la şedinţa publică specială a oricăruia dintre candidaţi sau dintre deputaţi, dacă desfăşurarea alegerilor devine imposibilă în absenţa acestora, precum şi în cazul altor impedimente ce fac imposibilă desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, Parlamentul, la propunerea comisiei speciale, poate amîna şedinţa publică specială, stabilind o nouă dată pentru desfăşurarea acesteia.

(8) Dacă nici în cadrul noii şedinţe publice speciale a Parlamentului alegerile nu au loc, se organizează alegeri repetate.”

Articolul 10
Alegerile repetate

„(1) Alegerile repetate au loc în cel mult 30 de zile de la ultimele alegeri ordinare în care nu a fost ales Preşedintele Republicii Moldova, în condiţiile prezentei legi.

(2) Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu este ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data pentru desfăşurarea alegerilor în noul Parlament.

(3) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Următoarea dizolvare a Parlamentului va avea loc într-un termen rezonabil, după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări.”

ÎN DREPT 

8. Ca urmare a revizuirii art.78 din Constituţie, operate prin Legea nr.1115 din 05.07.2000 „Cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova”, în corespundere cu dreptul său discreţionar, consfinţit de alin.(6) art.78 din Constituţie, la 22 septembrie 2000 Parlamentul a adoptat Legea nr.1234-XIV „Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”. În legătură cu multiplele divergenţe apărute pe parcurs, Legea nr.1234 din 22 septembrie 2000 a fost modificată prin şase legi. 

9. În opinia autorului sesizării, dispoziţiile art.5 alin.(6), art.6 alin.(2), (3) şi (4), art.9 alin.(7) şi art.10 alin.(3) din Legea nr.1234 oferă Parlamentului posibilitatea de a se eschiva de la obligaţia constituţională de a alege Preşedintele, prin care fapt aduc atingere normelor şi principiilor constituţionale, în special celor aplicabile procedurii de alegere a Preşedintelui, cuprinse în art.1 alin.(3), art.2 alin. (2), art.7, art.15, art.68 alin.(1), art.72, art.78, art.135 alin.(1) lit.b) şi art.140 din Constituţia Republicii Moldova.

10. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinînd cont de principiul supremaţiei acesteia.

11. Curtea Constituţională deduce că obiectul sesizării îl constituie unele prevederi ale Legii nr.1234-XIV din 22.09.2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova. Aceste prevederi vor fi examinate de Curtea Constituţională prin prisma dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3), art.2 alin (2), art.15, art.23, art.68 alin.(1), art.72, art.78 şi art.135 alin.(1) lit.b) din Constituţia Republicii Moldova.

12. Avînd în vedere că autorul sesizării şi-a retras obiecţiile de neconstituţionalitate cu privire la art.9 alin.(1) din Legea nr.1234, Curtea Constituţională sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii în această parte.

13. Articolul 140 din Constituţie, invocat de către autorul sesizării, Curtea îl consideră irelevant pentru prezenta cauză, cu atît mai mult, cu cît în sesizare nu se aduc argumente concrete în acest sens.

14. La prevederile constituţionale invocate nejustificat în sesizare Curtea raportează şi principiul supremaţiei Constituţiei, garantat de art.7 din Constituţie, care reprezintă chintesenţa oricăror proceduri de control al constituţionalităţii şi nu are o semnificaţie autonomă.

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 1 alin.(3), 2 alin. (2), 72, 78, 135 alin.(1) lit.b) COMBINATE CU ARTICOLELE 15 ŞI 68 alin.(1) DIN CONSTITUŢIE

15. În opinia autorului sesizării, prevederile legale pretinse a fi neconstituţionale pentru că nu conţin termeni precişi privind iniţierea procedurii de alegere a Preşedintelui nu corespund principiilor statului de drept, consfinţite în art. 1 alin.(3) din Constituţie:

„[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”

16. Potrivit autorului sesizării, normele contestate nu corespund restricţiei impuse de art.2 alin.(2) din Constituţie privind inadmisibilitatea uzurpării puterii de stat de către autoritatea publică, unicul purtător al suveranităţii naţionale fiind poporul:

„[...] (2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.”

17. În sesizare se invocă necorespunderea prevederilor legale contestate şi cu rigorile mandatului reprezentativ deţinut de deputat, care trebuie să fie în serviciul poporului, avînd obligaţia de a respecta procedurile constituţionale prin prisma art.68 alin.(1) din Constituţie:

„ În exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului.”

18. Art.72 din Constituţie, care stipulează categoriile de legi şi domeniile de reglementare ale acestora, a fost invocat în sesizare pentru a ilustra caracterul abuziv al prevederilor contestate, autorul considerînd că ele fac obiectul unei legi constituţionale.

19. Articolul 78 din Constituţie a fost citat de către autorul sesizării integral, pentru a demonstra că Legea nr.1234 depăşeşte limitele constituţionale stipulate de acest articol.

20. Considerînd că Parlamentul şi-a depăşit competenţele, autorul sesizării a invocat de asemenea atribuţia exclusivă a Curţii Constituţionale de a interpreta oficial Constituţia, statuată de art.135 alin.(1) lit.b) din Constituţie.

21. Autorul sesizării consideră că deputaţii în Parlament au obligaţia de a alege Preşedintele, în caz contrar pot fi sancţionaţi constituţional. În acest sens el a invocat art.15 din Constituţie, potrivit căruia:

„Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.”

 

A. Argumentele autorului sesizării

22. În viziunea autorului sesizării, art.5 alin.(6) din Legea nr.1234-XIV din 22.09.2000 permite să nu fie înregistrat nici un candidat la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova şi, drept consecinţă, să nu fie executate dispoziţiile constituţionale, în pofida faptului că alegerea Preşedintelui constituie o prerogativă şi o obligaţie a Parlamentului. Această situaţie contrazice art.2 alin.(2), art.68 alin.(1) şi art.78 alin. (1) din Constituţie.

23. El subliniază că, potrivit art.15 din Constituţie, cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. Deputaţii în Parlament sunt şi ei cetăţeni, avînd obligaţia constituţională de a alege Preşedintele Republicii Moldova, iar neexecutarea acestei obligaţii trebuie să atragă răspunderea constituţională – lipsirea de mandat prin dizolvarea Parlamentului.

24. În acelaşi timp, autorul sesizării consideră că, potrivit art.78 alin.(3) şi alin.(4) din Constituţie şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale, alegerile pentru funcţia de Preşedinte pot fi ordinare (cu unul sau două tururi) şi repetate (de asemenea, cu unul sau două tururi). Constituţia nu prevede alte posibilităţi, deci, textul constituţional nu poate fi interpretat de către Parlament în mod extensiv.

Contrar acestui fapt, prin art.6 alineatele (2), (3) şi (4) din Legea nr.1234 Parlamentul a extins neîntemeiat aceste prevederi constituţionale, incluzînd noţiuni noi, care nu sînt prevăzute de Constituţie: alegeri prezidenţiale „propriu-zise", alegeri „valide", alegeri care „nu au avut loc", „o nouă dată" a alegerilor. Astfel, în opinia autorului sesizării, Parlamentul a eludat norma constituţională imperativă de la art.78 alin.(5), care prevede dizolvarea Parlamentului în cazul dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu este ales.

25. Autorul sesizării menţionează că art.9 alin.(7) din Legea nr.1234-XIV din 22.09.2000 prevede, pe lîngă circumstanţele obiective (decesul, boala, imposibilitatea obiectivă a oricăruia dintre candidaţi sau dintre deputaţi de a participa la şedinţa publică specială), şi alte cazuri, nespecificate expres de Constituţie şi jurisprudenţa Curţii, în care Parlamentul poate amîna şedinţa publică specială, stabilind o nouă dată pentru desfăşurarea acesteia.

În acest context, autorul sesizării subliniază că aprecierea caracterului obiectiv al circumstanţelor care ar face posibilă amînarea şedinţei este lăsată totalmente la discreţia celor care creează aceste circumstanţe şi, astfel, norma constituţională, implicit, obligaţia de a alege Preşedintele, poate fi încălcată ori de cîte ori deputaţii vor dori acest lucru, acţiuni ce contravin prevederilor art.68 alin.(l) şi art.78 alin.(3), (4), (5) şi (6) din Constituţie.

26. Autorul sesizării consideră că prin reglementările respective Parlamentul a depăşit prevederile art.78 alin.(6) al Constituţiei, care acordă Parlamentului dreptul să stabilească prin lege organică doar procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, dar nu şi posibilitatea amînării alegerilor pentru circumstanţe neclare.

27. În final, autorul sesizării observă că noţiunea „termen rezonabil” din art.10 alin.(3) din Legea nr.1234-XIV nu este definită de cadrul constituţional şi nu este adecvată pentru reglementări cu caracter procedural şi electoral. De asemenea, norma menţionată încalcă unul din principiile fundamentale ale statului de drept - previzibilitatea normelor juridice şi prevalarea normelor constituţionale asupra normelor incluse în legi organice, acţiuni contrare dispoziţiilor constituţionale ale art.l alin.(3).

 

B. Argumentele autorităţilor

28. În punctul său de vedere Preşedintele Republicii Moldova a remarcat că prevederile contestate nu contravin dispoziţiilor constituţionale. Legislatorul este în drept să dezvolte prin lege organică procedura şi etapele de desfăşurare a alegerilor repetate, modalitatea de desemnare a candidaţilor, reluarea alegerilor repetate. În circumstanțe obiective şedinţa publică specială poate fi amînată, stabilindu-se o nouă dată pentru a fi desfășurată.

29. În opinia Preşedintelui Parlamentului, dispoziţiile contestate ale Legii cu privire la procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova nu aduc atingere normelor constituţionale invocate în sesizare, deoarece Parlamentul, după învestitura sa, are obligaţia de a forma organele statale pentru a asigura realizarea separaţiei puterilor. Parlamentul are dreptul de a amîna şedinţa specială, cu stabilirea unei noi date, şi în cazul altor impedimente, afară de circumstanţele obiective menţionate la art.9 alin.(7) din lege.

Legea Supremă nu stipulează toate cazurile posibile de reglementare, utilizînd termenul „alt”. Referitor la art.10 alin.(3), potrivit căruia în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură data, iar următoarea dizolvare a Parlamentului va avea loc într-un termen rezonabil, el a remarcat că acest termen este lăsat la discreţia Parlamentului, care a şi luat decizia respectivă în baza normei contestate.

30. În punctul său de vedere Guvernul a menţionat că obiecţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, fiind invocate prevederi constituţionale irelevante pentru cauza examinată. Dizolvarea Parlamentului are loc în conformitate cu prevederile exprese ale Constituției, norma respectivă constituind o expresie a principiului statuat în art.6 din Constituţie.

Argumentele autorului sesizării privind neconstituţionalitatea art.6 alin.(2)–(4) sunt nejustificate, deoarece acest articol nu depășește limitele prevederilor art.78 alin.(3) din Constituţie, potrivit căruia este considerat ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaților aleşi. Guvernul a remarcat de asemenea că stabilirea termenului rezonabil ține în exclusivitate de competenţa Parlamentului, de aceea acesta a utilizat în lege noţiunea respectivă.

 

C. Aprecierea Curţii

1. Principii generale

31. Curtea reţine că statul de drept, la care face alegaţie autorul sesizării, presupune că orînduirea socială şi de stat se bazează pe normele şi principiile fundamentale ale dreptului. O trăsătură esenţială a statului de drept este subordonarea rigidă a tuturor, inclusiv a instituţiilor statale, normelor clare, previzibile şi prestabilite ale dreptului.

32. În acest sens, referindu-se la statul de drept, în Hotărîrea nr.2 din 19.01.1998 Curtea Constituţională a consemnat că: „[…] una din caracteristicile constituţionale ale statului de drept o constituie obligaţiunea statului, a autorităţilor lui publice, a instituţiilor, a persoanelor oficiale de a activa în limitele atribuţiilor lor, stabilite de Constituţie şi legi.”

33. Rigorile enunţate pot fi realizate într-un stat de drept numai prin structurarea ierarhică şi subordonarea rigidă a tuturor instituţiilor juridice şi statale, prin instaurarea unei democraţii autentice şi protecţia tuturor valorilor umane. În acest sens, Constituţia Republicii Moldova consfinţeşte în art.1 alin.(3) că într-un stat de drept, democratic demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.

34. Printre instituţiile supreme ale puterii de stat se numără Preşedintele Republicii Moldova, care, conform art.77 din Constituţie, este şeful statului, reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.

35. Normele articolului 78 din Constituţie, supuse revizuirii prin Legea nr.1115 din 5 iulie 2000, pun în sarcina Parlamentului, organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova, alegerea Preşedintelui Republicii Moldova şi trasează liniile directorii procedurale.

36. În conformitate cu principiile ce guvernează statul de drept şi prevederile art.78 alin.(6) din Constituţie, Parlamentul urma să reglementeze prin lege organică procedurile aplicabile alegerii Preşedintelui Republicii Moldova, fără însă să depăşească cadrul stabilit de articolul 78 alineatele (1) - (5) din Constituţie. Drept consecinţă, la 22 septembrie 2000 Parlamentul a adoptat Legea nr.1234, prin care a reglementat procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova şi regulile de comportament al deputaţilor în cadrul desfăşurării acesteia.

37. Curtea Constituţională face o remarcă în acest context că prevederile ce descriu procedura de alegere a Preşedintelui ţării de către Parlament a servit drept obiect al multiplelor disensiuni şi controverse între grupurile politice parlamentare, generînd litigii constituţionale şi sesizări cu privire la dispoziţiile art.78 din Constituţie, Curtea supunîndu-le interpretării cazuale sau oficiale sub diferite aspecte în hotărîrile nr.39 din 04.12.2000, nr.43 din 14.12.2000, nr.45 din 18.12.2000, nr.5 din 16.03.2010, nr.17 din 20.09.2011, precum şi în avizele nr.4 din 26.12.2000, nr.2 din 12.06.2009, nr.4 din 17.09.2009, nr.1 din 29.04.2010, nr.2 din 04.05.2010, nr.3 din 06.07.2010 ş. a.

38. Multiplele sesizări pentru interpretarea cazuală şi oficială a art.78 din Constituţie Curtea Constituţională le apreciază ca o tendinţă firească a parlamentarilor de a perfecţiona legislaţia în domeniu şi ca o reacţie logică la aplicarea acestor norme constituţionale în creaţia legislativă. Tendinţa în cauză se înscrie cu certitudine în dezideratele asigurării supremaţiei Constituţiei şi dominaţiei legii.

39. La examinarea prezentei cauze Curtea Constituţională se va baza pe conceptul, conform căruia orice act normativ inferior, în esenţă, reprezintă o „prolongaţie” a actului superior, fără a depăşi limitele acestuia. Astfel, Curtea Constituţională constată că legile organice adoptate de Parlament, ca acte direct subordonate Constituţiei, au menirea de a dezvolta prevederile şi principiile constituţionale, respectînd cu stricteţe rigorile Constituţiei. Şi numai în cazul necorespunderii cu Constituţia a reglementărilor legislative adoptate în cadrul acestor proceduri se recurge la controlul constituţionalităţii. În această ordine de idei, reglementările cuprinse în Legea nr.1234 expun detaliat viziunea Parlamentului asupra procedurilor electorale instituite de normele constituţionale, operaţie legislativă ce reprezintă chintesenţa legii organice.

40. Curtea Constituţională constată că prevederile legii organice dezvoltă normele Constituţiei. Dezvoltarea normelor constituţionale însă nu trebuie confundată cu interpretarea oficială a Constituţiei, prevăzută ca o atribuţie exclusivă a Curţii Constituţionale de art.135 alin.(1) lit.(b) din Constituţie, care se efectuează în situaţiile cînd este necesară elucidarea sensului exact al prevederilor Constituţiei aplicativ la situaţiile juridice concrete, nereglementate de legea organică.

41. Curtea reţine că, în sensul expus, jurisprudenţa sa este constantă. Astfel, în Decizia din 04.12.2006 asupra sesizării pentru interpretarea art.99 din Constituţia Republicii Moldova Curtea a subliniat:

„În mai multe decizii ale sale Curtea Constituţională a relevat că scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este de a asigura unitatea şi înţelegerea corectă a conţinutului şi sensului lor autentic. Interpretarea oficială este imperativă în cazurile în care incertitudinea normelor constituţionale este determinată de o situaţie concretă şi această incertitudine nu poate fi soluţionată printr-o altă procedură jurisdicţională. Necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin esenţa problemei de drept rezultată din caracterul neuniform al dispoziţiilor constituţionale.”

42. Legea nr.1234, adoptată în conformitate cu alin.(6) art.78 din Constituţie, este o lege organică, prin care Parlamentul a fost în drept să dezvolte prevederile art.78 din Constituţie, în limitele acesteia. Astfel, Curtea respinge orice alegaţie cu privire la necorespunderea normelor contestate din Legea nr.1234 cu art.135 alin.(1) lit.(b) din Constituţie.

43. În baza acestor deducţii, Curtea conchide că normele contestate din Legea nr.1234 sunt conforme şi cu prevederile alineatelor (1) - (3) ale art.72 din Constituţie, invocate de autor. Prevederile art.72 alin.(3) din Constituţie stipulează domeniile ce fac obiectul de reglementare al legii organice. Pe lîngă domeniile expuse la lit.a) - o), art.72 din Constituţie oferă Parlamentului dreptul de a adopta legi organice în „p) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice” şi în „r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice”. Astfel, domeniul legii organice este atît cel stipulat expres de normele constituţionale, cît şi cel pe care a decis Parlamentul să-l reglementeze.

44. În temeiul celor expuse, Curtea Constituţională va analiza prevederile contestate din Legea nr.1234 sub aspectul respectării limitelor impuse de art.78 şi de alte norme ale Legii Supreme, în contextul principiilor generale, enunţate în prezentul capitol, subliniind că anume în acest sens autorul sesizării a înaintat obiecţii de neconstituţionalitate. 

 

2. Respectarea limitelor impuse de art.78 şi de alte norme ale Legii Supreme invocate în sesizare 

a) consecinţele lipsei de candidaţi la funcţia de Preşedinte 

45. Autorul sesizării a contestat constituţionalitatea prevederilor art.5 alin.(6) din Legea nr.1234, care reglementează consecinţele lipsei de candidaţi la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova:

„În cazul în care comisia specială nu a înregistrat în termenele stabilite nici un candidat la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, se consideră că alegerile nu pot avea loc, iar hotărîrea Parlamentului cu privire la data alegerilor respective se abrogă. La propunerea fracţiunilor parlamentare, Parlamentul va stabili, în cel mult 30 de zile, o nouă dată a alegerilor ordinare a Preşedintelui Republicii Moldova.” 

46. Prevederile art.5 alin.(6) din Legea nr.1234, în linii mari, prevăd amînarea alegerilor prezidenţiale cu 30 de zile în cazul cînd nici un candidat nu s-a înregistrat în cursa electorală.

47. În opinia Curţii, factorii care cauzează lipsa de candidaţi constituie: 1) neexprimarea voinţei de a candida de către cetăţenii care întrunesc condiţiile de eligibilitate, prevăzute de alin.(2) art.78 din Constituţie şi de art.3 din Legea nr.1234, şi 2) nesusţinerea persoanei care şi-a manifestat această voinţă de către cel puţin 15 deputaţi, condiţie prevăzută de alin.(1) art.5 din Legea nr.1234.

48. Curtea este de acord cu autorul sesizării că deputaţii au obligaţia constituţională de a alege Preşedintele ţării, însă consideră disproporţionată ideea dizolvării Parlamentului în cazul în care deputaţii nu au înaintat sau nu au susţinut nici o persoană ce şi-a exprimat voinţa de a candida. În cazurile, cînd în mod repetat nici unul din candidaţii la funcţia de Preşedinte nu obţine sprijinul a cel puţin 15 deputaţi, Parlamentul, uzînd de dreptul său discreţionar, ar putea micşora numărul necesar de susţinători.

49. Curtea reţine că termenul de 30 de zile, instituit prin lege pentru fixarea pentru o nouă dată a alegerilor ordinare la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, se înscrie în termenul general de două luni, prevăzut de alin.(4) art.90 din Constituţie pentru alegerea Preşedintelui.

50. Concluziile enunţate permit Curţii Constituţionale să constate că amînarea termenului de alegere a Preşedintelui cu 30 de zile nu vine în contradicţie cu obligaţia parlamentarilor de a alege Preşedintele, ce rezultă din art.78 al Constituţiei combinat cu art.15 din Constituţie. De asemenea, norma legală, fiind adoptată cu respectarea termenului stipulat de art.90 alin.(4) din Constituţie, este o expresie a voinţei deputaţilor, care deţin mandatul reprezentativ al poporului, prin care fapt corespunde şi cu prevederile art.2 combinat cu art. 68 din Constituţie.

51. Astfel, prevederile art.5 alin.(6) din Legea nr.1234 sunt conforme cu articolele 2, 78 combinate cu articolele 15 şi 68 din Constituţie. 

b) desfăşurarea alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte

52. În sesizare se contestă constituţionalitatea prevederilor art.6 alin.(2) - (4) din Legea nr.1234, ce reglementează:

„(2) Şedinţa publică specială a Parlamentului pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, precum şi alegerile prezidenţiale propriu-zise se consideră valide dacă la ele au participat cel puţin trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi (61 de deputaţi).

(3) În sensul prezentei legi, prin alegeri prezidenţiale propriu-zise se înţelege înregistrarea prezenţei deputaţilor la şedinţa publică specială, primirea buletinului de vot, votarea în modul stabilit de comisia specială.

(4) Dacă la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova au participat mai puţin de trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, se consideră că alegerile nu au avut loc, iar Parlamentul va stabili, în cel mult 30 de zile, o nouă dată a alegerilor.” 

53. Curtea Constituţională constată că prevederile art.6 alin.(2) - (4) din Legea nr.1234 derivă din prevederile art.78 din Constituţie şi Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.45 din 18.12.2000 privind interpretarea alin.(3) şi alin.(5) art.78 din Constituţie, în care s-a subliniat următoarele:

„Analiza logico-gramaticală a textului art.78 alin. (3) din Constituţie permite să se conchidă că numărul (cvorumul) deputaţilor caretrebuie să participe la lucrările şedinţei publice speciale pentru alegerea şefului statului şi la alegerile propriu-zise nupoate fi mai mic decît numărul minim de voturi stabilit pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova. În caz contrar, asemenea situaţie ar atrage nevalabilitatea şedinţei publice speciale a Parlamentului cu consecinţele respective pentru alegerile prezidenţiale. Este de remarcat că această clauză constituţională este obligatorie şi în cazul alegerilor prezidenţiale repetate.”

54. Dezvoltînd prin legea organică prevederile art.78 din Constituţie, Parlamentul a utilizat termeni din hotărîrea Curţii, precum „alegeri propriu-zise”, „alegeri valide”. Termenii în cauză, care au servit pentru autorul sesizării ca alegaţii de neconstituţionalitate, se utilizează în procedurile electorale. În acest context, ţinînd cont de concluziile expuse în §§38 - 42, Curtea constată că sediul unor proceduri detaliate, aplicate la alegerea Preşedintelui, poate fi numai legea organică.

55. Reiterînd practica sa anterioară, Curtea reţine că norma legală, care impune participarea la scrutinul prezidenţial a cel puţin 3/5 din numărul deputaţilor aleşi, are ca raţiune excluderea posibilităţii provocării artificiale a alegerilor anticipate şi îi obligă pe deputaţi, care se află în serviciul poporului, să respecte normele de procedură prevăzute de art.78 din Constituţie.

56. Curtea reţine că prevederile contestate ale art.6 alin.(2) din Legea nr.1234, care stipulează participarea a cel puţin 61 de deputaţi la şedinţa de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, sunt în concordanţă cu normele constituţionale şi Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.45 din 18.12.2000 privind interpretarea alin.(3) şi alin.(5) art.78 din Constituţie.

57. Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că prevederile art.6 alin. (2) - (4) din Legea nr.1234 nu depăşesc limitele impuse de art.78 din Constituţie, în special de alin.(6).

58. Cu referire la dreptul Parlamentului de a dezvolta prin lege organică norma constituţională, Curtea reiterează concluziile expuse în §§38 - 42 şi constată că prevederile art.6 alin. (2) - (4) din Legea nr.1234 sunt în concordanţă cu art.135 alin.(1) lit.(b) din Constituţie. 

 c) amînarea şedinţei publice speciale

59. În sesizare se contestă parţial prevederile art.9 alin.(7) din Legea nr.1234:

„În cazul apariţiei unor circumstanţe obiective, cum sînt decesul, boala, imposibilitatea obiectivă de a participa la şedinţa publică specială a oricăruia dintre candidaţi sau dintre deputaţi, dacă desfăşurarea alegerilor devine imposibilă în absenţa acestora, precum şi în cazul altor impedimente ce fac imposibilă desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, Parlamentul, la propunerea comisiei speciale, poate amîna şedinţa publică specială, stabilind o nouă dată pentru desfăşurarea acesteia”.

60. Art.9 alin.(7) din Legea nr.1234 prevede circumstanţele obiective în care Parlamentul poate amîna şedinţa publică specială de alegere a Preşedintelui, acestea fiind: decesul, boala, imposibilitatea obiectivă a oricăruia dintre candidaţi sau dintre deputaţi de a participa la şedinţă. Şirul acestor circumstanţe nu este exhaustiv, legea stipulînd adăugător „precum şi în cazul altor impedimente ce fac imposibilă desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova”.

61. Curtea reţine că stabilirea circumstanţelor în care poate fi amînată şedinţa specială pentru alegerea Preşedintelui reprezintă dreptul discreţionar al legislatorului. În acelaşi timp, Curtea observă că nereglementarea exhaustivă a acestor circumstanţe (impedimente) face posibilă eschivarea deputaţilor de la onorarea obligaţiei care le revine, obstrucţionarea şi amînarea procedurii de alegere a şefului statului pentru un termen nedeterminat. Curtea consideră că Parlamentul trebuie să concretizeze care sunt impedimentele ce fac imposibilă desfăşurarea scrutinului prezidenţial. În redacţia actuală norma contestată vine în contradicţie cu cerinţele de calitate ale normei de drept, încalcînd astfel art.23 din Constituţie.

62. Referindu-se la calitatea normei de drept, în Hotărîrea nr.26 din 23.11.2010 Curtea a statuat:

“Pentru a corespunde celor trei criterii de calitate – accesibilitate, previzibilitate şi claritate – norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încît să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţele cauzei, consecinţele acestei conduite. În caz contrar, cu toate că legea conţine o normă de drept care aparent descrie conduita persoanei în situaţia dată, persoana poate pretinde că nu-şi cunoaşte drepturile şi obligaţiile. Într-o astfel de interpretare, norma ce nu corespunde criteriilor clarităţii este contrară art.23 din Constituţie.”

63. Avînd în vedere că vizează în special proceduri referitoare la tehnica guvernării, norma contestată nu corespunde nu numai art.23 din Constituţie, dar şi principiilor statului de drept, consacrate de art.1 alin.(3) din Constituţie.

64. Astfel, Curtea apreciază că sintagma „precum şi în cazul altor impedimente ce fac imposibilă desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova” încalcă principiul clarităţii legii, deoarece permite deputaţilor să interpreteze norma legală după bunul lor plac şi să întîrzie desfăşurarea procedurii de alegere a Preşedintelui.

65. În acest sens este elocventă şi jurisprudenţa CtEDO, conform căreia „legea trebuie sa fie accesibilă persoanei în cauză şi să fie previzibilă sub aspectul consecinţelor sale” (a se vedea şi Hotărîrea Amann împotriva Elveţiei, alin.50). În sensul Convenţiei, o normă juridică trebuie să îndeplinească două condiţii suplimentare: să fie accesibilă oricărei persoane, lucru care se realizează, de regulă, prin publicare; să fie enunţată cu claritate, astfel încît orice persoană să poată, în mod rezonabil, să îşi conformeze conduita cunoscînd consecinţele juridice ale faptelor sale.

Această ultimă condiţie nu este îndeplinită, spre exemplu, atunci cînd norma legală nu prevede cu suficientă claritate condiţiile în care autorităţile statale pot să ia o anumită măsură, precum şi mijloacele de verificare a îndeplinirii condiţiilor. În lipsa unor garanţii procedurale, simpla existenţă fizică a normei legale nu este suficientă pentru a fi calificată drept lege, în sensul Convenţiei.

66. Curtea conchide că textul „precum şi în cazul altor impedimente ce fac imposibilă desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova” din art.9 alin.(7) din Legea nr.1234 contravine art.1 alin.(3), art.23 şi art.78 din Constituţie, depăşind limitele constituţionale privind procedura de alegere a Preşedintelui.

 d) termenul rezonabil pentru dizolvarea Parlamentului

67. Potrivit prevederilor contestate ale art.10 alin.(3) din Legea nr.1234:

„(3) […] Următoarea dizolvare a Parlamentului va avea loc într-un termen rezonabil, după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări.”

68. Curtea reţine că, potrivit art.10 alin.(3) din Legea nr.1234, Preşedintele ţării nu are doar dreptul, dar are şi obligaţia de a dizolva Parlamentul într-un termen rezonabil, după un an de la ultima dizolvare. Sintagma „termen rezonabil”, în contextul dat, este utilizată cu scopul de a nu impune autorităţii publice limite disproporţionate pentru desfăşurarea unor proceduri, care apriori, în unele situaţii concrete, sunt imposibil de realizat.

69. Curtea menţionează că „termenul rezonabil” reprezintă o perioadă de timp obiectiv necesară pentru efectuarea unei proceduri (acţiuni). Legiuitorul constituant a preferat fie să concretizeze termenul de exercitare a procedurii constituţionale (de ex., art. 98 al Constituţiei), fie să lase acest drept la latitudinea legislatorului (art.86 din Constituţie).

Avînd în vedere diversitatea aspectelor vieţii sociale şi multitudinea circumstanţelor, Curtea Constituţională consideră inoportună concretizarea termenului în toate cazurile referitoare la exercitarea procedurilor constituţionale. Organul decizional trebuie să dispună de o anumită marjă de apreciere şi de flexibilitate la stabilirea termenului de exercitare a procedurilor constituţionale. Prin urmare, în situaţiile cînd sunt posibile mai multe soluţii, Curtea Constituţională recunoaşte că prevederile care conferă autorităţilor publice dreptul de a opera în actele normative cu „termenul rezonabil” pentru efectuarea unor acţiuni se plasează în cîmpul constituţional.

70. În acest context, Curtea Constituţională reţine că un impact asupra stabilirii termenului rezonabil îl pot avea şi situaţiile excepţionale, precum pericolul de război, catastrofele, calamităţile naturale la scară naţională ş.a., ce fac imposibilă desfăşurarea unor astfel de proceduri.

71. Curtea subliniază că, atunci cînd există divergenţe cu privire la termenul rezonabil de desfăşurare a unei proceduri (acţiuni), Preşedintele Republicii Moldova (ori altă autoritate publică vizată de actul normativ) este obligat să explice raţiunile extinderii termenului respectiv. Curtea Constituţională, în virtutea atribuţiei sale de garant al realizării principiului separaţiei puterilor în stat şi al responsabilităţii statului faţă de cetăţean, va decide, în fiecare caz concret, dacă autorităţile publice centrale au respectat termenul rezonabil de exercitare a procedurilor constituţionale.

72. Curtea reţine că stabilirea termenului rezonabil pentru dizolvarea Parlamentului revine Preşedintelui în exerciţiu. În sensul alin.(5) art.78 combinat cu alin.(3) art.85 din Constituţie, procedura de dizolvare a Parlamentului, precedată de o altă dizolvare, poate fi realizată de Preşedintele în exerciţiu cu condiţia că: 1) au fost desfăşurate alegerile repetate şi şeful statului n-a fost ales şi 2) a expirat un an de la ultima dizolvare. 

73. Astfel, în sensul alin.(5) art.78 combinat cu alin.(3) art.85 din Constituţie, procedura de dizolvare a Parlamentului, în cazul survenirii circumstanţelor stabilite de Constituţie, poate fi iniţiată de Preşedintele în exerciţiu şi înainte de a se împlini un an de la ultima dizolvare, deoarece această procedură necesită timp, presupune avizul obligatoriu al Curţii Constituţionale ş.a. Principala condiţie, conform rigorilor constituţionale, este că dizolvarea Parlamentului se poate produce doar după expirarea unui an de la ultima dizolvare.

74. Raportînd prevederile art.10 alin.(3) din Legea nr.1234 la prevederile art.l alin.(3) din Constituţie, Curtea constată că principiul supremaţiei Constituţiei şi al dominaţiei legii nu impune stabilirea cu precizie prin lege a termenului desfăşurării oricărei acţiuni umane. Într-un stat de drept orice autoritate publică trebuie să dispună, în limitele legii, de o anumită marjă de apreciere, care i-ar permite să ţină cont de situaţiile obiective din societate pentru desfăşurarea procedurilor prevăzute de Legea Supremă şi să excludă orice acţiune săvîrşită cu rea-voinţă.

75. În baza celor expuse, Curtea constată că prevederile art.10 alin.(3) din Legea nr.1234 corespund art.l alin.(3) din Constituţie şi nu depăşesc limitele impuse de alin.(5) art.78 combinat cu alin.(3) art.85 din Constituţie.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂȘTE :

1. Se recunosc constituţionale prevederile articolului 5 alineatul (6), articolului 6 alineatele (2), (3) şi (4) şi articolului 10 alineatul (3) din Legea nr.1234-XIV din 22.09.2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.

 2. Se declară neconstituţională sintagma „precum şi în cazul altor impedimente ce fac imposibilă desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova” din articolul 9 alineatul (7) al Legii nr.1234-XIV din 22.09.2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.

3. Se sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii articolului 9 alineatul (1) din Legea nr.1234-XIV din 22.09.2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.

4. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

 Preşedinte                                                                      Alexandru TĂNASE

Chişinău,
24 mai 2012, HCC nr. 7
Dosarul nr.1a/2012

We have changed here the formatation. To be safe, here the link to the source = original text:

https://www.constcourt.md/ccdocview.php?tip=hotariri&docid=4&l=ro