Supported by
LEGE Nr. 139
Legea dreptului de autor 2010 (Abrogată 28.07.22)
Lege Nr. 139 din 02-07-2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe
Art.
28Sînt permise fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata vreunei remuneraţii următoarele acţiuni:
a) utilizarea unor citate de proporţii reduse în cadrul unei alte opere, în scop de cercetare sau de critică, cu condiţia ca acestea să se refere la o operă sau la un alt obiect protejat care a fost deja pus, în mod legal, la dispoziţia publicului, indicîndu-se sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil; folosirea citatelor în conformitate cu practica pertinentă şi în măsura impusă de un scop specific;
b) utilizarea operelor ca material ilustrativ în publicaţii, emisiuni sau în imprimări audio sau video de caracter didactic, cu condiţia să se indice sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil, şi în măsura justificată de atingerea unui scop necomercial;
c) reproducerea şi distribuirea în presă, comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a articolelor publicate legal cu privire la subiectele de actualitate economică, politică ori religioasă sau a unor opere radiodifuzate ori televizate, sau a altor obiecte protejate de acelaşi caracter ori aduse la cunoştinţa publică în regim interactiv în cazurile în care astfel de utilizări nu sînt interzise în mod expres şi dacă se indică sursa şi numele autorului;
d) utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate pentru relatarea evenimentelor curente, în măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să fie indicată sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;
e) utilizarea discursurilor publice şi a extraselor din prelegerile publice, opere sau din alte obiecte protejate de caracter similar, în măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să fie indicată sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;
f) utilizarea în scopul securităţii publice sau pentru a asigura derularea şi reflectarea adecvată a procedurilor parlamentare, administrative sau judiciare;
g) imprimarea operelor pentru utilizare temporară, realizată de organizaţiile de difuziune la propriile instalaţii şi pentru propriile emisiuni. Asemenea imprimări vor fi şterse şi distruse după şase luni, în afară de cele care au valoare documentară excepţională, urmînd a fi păstrate în arhiva de stat;
h) utilizarea operelor în folosul persoanelor cu deficienţe vizuale, avînd legătură directă cu deficienţa respectivă şi fiind de natură necomercială, în măsura justificată de o astfel de utilizare;
i) imprimarea emisiunilor organizaţiilor de difuziune de către instituţiile sociale nonprofit, precum sînt spitalele, cu condiţia ca titularii de drepturi să primească o remuneraţie echitabilă;
j) utilizarea operelor în timpul ceremoniilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de autorităţi publice;
k) utilizarea operelor, precum ar fi cele de arhitectură sau sculptură amplasate permanent în locuri publice;
l) utilizarea operelor în scop de reclamă a expoziţiilor publice sau a vînzărilor de opere de artă, în măsura necesară pentru promovarea evenimentului, excluzînd orice alte scopuri comerciale;
m) utilizarea operelor cu scopul de a caricaturiza sau a parodia;
n) utilizarea operelor în legătură cu demonstrarea sau reparaţia unui echipament;
o) utilizarea unei opere artistice sub forma unei machete sau a unui desen ori plan al unui imobil în scop de reconstrucţie a imobilului respectiv;
p) utilizarea, prin comunicare sau prin punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv, în scop privat de studiu sau de cercetare de către persoanele fizice, prin intermediul unor echipamente speciale din localurile instituţiilor menţionate la art. 27 alin. (1), a operelor şi a altor obiecte protejate aflate în colecţiile lor şi care nu fac obiectul achiziţionării sau al licenţierii;
q) fixarea în formă electronică a operelor intrate în domeniul public în scopuri de arhivare de către biblioteci, fără obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct ori indirect.
Art.
28Sînt permise fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata vreunei remuneraţii următoarele acţiuni:
a) utilizarea unor citate de proporţii reduse în cadrul unei alte opere, în scop de cercetare sau de critică, cu condiţia ca acestea să se refere la o operă sau la un alt obiect protejat care a fost deja pus, în mod legal, la dispoziţia publicului, indicîndu-se sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil; folosirea citatelor în conformitate cu practica pertinentă şi în măsura impusă de un scop specific;
b) utilizarea operelor ca material ilustrativ în publicaţii, emisiuni sau în imprimări audio sau video de caracter didactic, cu condiţia să se indice sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil, şi în măsura justificată de atingerea unui scop necomercial;
c) reproducerea şi distribuirea în presă, comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a articolelor publicate legal cu privire la subiectele de actualitate economică, politică ori religioasă sau a unor opere radiodifuzate ori televizate, sau a altor obiecte protejate de acelaşi caracter ori aduse la cunoştinţa publică în regim interactiv în cazurile în care astfel de utilizări nu sînt interzise în mod expres şi dacă se indică sursa şi numele autorului;
d) utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate pentru relatarea evenimentelor curente, în măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să fie indicată sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;
e) utilizarea discursurilor publice şi a extraselor din prelegerile publice, opere sau din alte obiecte protejate de caracter similar, în măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să fie indicată sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;
f) utilizarea în scopul securităţii publice sau pentru a asigura derularea şi reflectarea adecvată a procedurilor parlamentare, administrative sau judiciare;
g) imprimarea operelor pentru utilizare temporară, realizată de organizaţiile de difuziune la propriile instalaţii şi pentru propriile emisiuni. Asemenea imprimări vor fi şterse şi distruse după şase luni, în afară de cele care au valoare documentară excepţională, urmînd a fi păstrate în arhiva de stat;
h) utilizarea operelor în folosul persoanelor cu deficienţe vizuale, avînd legătură directă cu deficienţa respectivă şi fiind de natură necomercială, în măsura justificată de o astfel de utilizare;
i) imprimarea emisiunilor organizaţiilor de difuziune de către instituţiile sociale nonprofit, precum sînt spitalele, cu condiţia ca titularii de drepturi să primească o remuneraţie echitabilă;
j) utilizarea operelor în timpul ceremoniilor religioase sau al ceremoniilor oficiale, naţionale sau internaţionale, organizate de autorităţi publice cu scop educativ sau de promovare, fără obținerea unui avantaj economic sau comercial;
k) utilizarea operelor, precum ar fi cele de arhitectură sau sculptură amplasate permanent în locuri publice;
l) utilizarea operelor în scop de reclamă a expoziţiilor publice sau a vînzărilor de opere de artă, în măsura necesară pentru promovarea evenimentului, excluzînd orice alte scopuri comerciale;
m) utilizarea operelor cu scopul de a caricaturiza sau a parodia;
n) utilizarea operelor în legătură cu demonstrarea sau reparaţia unui echipament;
o) utilizarea unei opere artistice sub forma unei machete sau a unui desen ori plan al unui imobil în scop de reconstrucţie a imobilului respectiv;
p) utilizarea, prin comunicare sau prin punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv, în scop privat de studiu sau de cercetare de către persoanele fizice, prin intermediul unor echipamente speciale din localurile instituţiilor menţionate la art. 27 alin. (1), a operelor şi a altor obiecte protejate aflate în colecţiile lor şi care nu fac obiectul achiziţionării sau al licenţierii.
Art.
IArticol unic. – Legea nr. 139 din 2 iulie 2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 191–193, art. 630) se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 8 litera a), textul „documentelor oficiale de caracter normativ, administrativ sau politic (legi, hotărîri judecătorești etc.), precum și” se substituie cu textul „actelor normative, altor acte cu caracter administrativ, politic sau judiciar (legi, hotărîri judecătorești etc.) și nici”.
2. Articolul 23 se completează cu alineatul (2.1) avînd următorul cuprins:
„(2.1) Termenul de protecţie a unei opere muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: textierul şi compozitorul, cu condiţia ca ambele contribuţii să fi fost create în mod specific pentru respectiva compoziţie muzicală cu text.”
3. La articolul 24, după textul „nu prejudiciază” se introduce textul „în mod nejustificat”.
4. La articolul 28:
litera j) va avea următorul cuprins:
„j) utilizarea operelor în timpul ceremoniilor religioase sau al ceremoniilor oficiale, naţionale sau internaţionale, organizate de autorităţi publice cu scop educativ sau de promovare, fără obținerea unui avantaj economic sau comercial;”
litera q) se abrogă.
5. La articolul 29, alineatul (6) se abrogă.
6. La articolul 35 alineatul (1) litera d), cuvintele „fonogramă” și „fonograme” se substituie cu cuvintele „videogramă” și, respectiv, „videograme”.
7. Articolul 37:
la alineatul (1), litera d) se abrogă;
la alineatul (2), textul „de către titularul de drepturi sau” se exclude.
8. La articolul 39:
alineatele (1) și (2) vor avea următorul cuprins:
„(1) Drepturile interpretului la paternitate, la nume şi la respectarea integrităţii interpretării se protejează pe un termen nelimitat. Drepturile interpretului prevăzute la art. 33 alin. (2) şi la art. 37 se protejează timp de 50 de ani de la data interpretării. Însă:
a) dacă, în această perioadă, imprimarea interpretării, alta decît fonograma, a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile interpretului se protejează timp de cel puţin 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi dintre aceste acţiuni;
b) dacă, în această perioadă, imprimarea interpretării pe o fonogramă a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile interpretului se protejează timp de cel puţin 70 de ani de la data efectuării celei mai vechi dintre aceste acţiuni.
(2) Drepturile producătorului de fonograme prevăzute la art. 34 şi la art. 37 se protejează timp de 50 de ani de la data imprimării fonogramei. Însă:
a) dacă, în această perioadă, fonograma a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile menţionate se protejează cel puţin 70 de ani de la data primei publicări legale;
b) dacă, în această perioadă, fonograma nu a fost legal publicată, dar a fost comunicată public, drepturile menţionate se protejează timp de 70 de ani de la data primei comunicări publice legale.”
articolul se completează cu alineatele (2.1), (2.2) şi (2.3) avînd următorul cuprins:
„(2.1) În cazul în care, după 50 de ani de la data publicării sau comunicării publice legale a fonogramei, producătorul acesteia nu oferă spre vînzare copii ale acestei fonograme în cantitate suficientă sau nu le pune la dispoziţia publicului, interpretul poate rezilia contractul prin care a transmis drepturile sale producătorului de fonograme asupra imprimării interpretării sale.
(2.2) În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a fonogramei către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vînzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziția publicului, prin cablu sau fără cablu, în așa fel încît membrii publicului să aibă acces individual la ea cînd vor și de unde vor, interpretul poate rezilia contractul prin care a transmis unui producător de fonograme drepturile asupra fixării interpretării sale. Dreptul de reziliere a contractului menţionat poate fi exercitat cu condiţia ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către interpret a intenţiei sale de a rezilia contractul, să nu desfăşoare cele două activităţi de valorificare menţionate mai sus. Acest drept de reziliere nu poate face obiectul unei renunțări din partea interpretului.
(2.3) În cazul în care pe fonogramă sînt imprimate interpretările mai multor interpreți, aceștia își pot rezilia contractele lor în conformitate cu legislația în vigoare. În cazul în care aceste contracte se reziliază în temeiul prezentului alineat, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.”
alineatul (4) se completează în final cu textul „ , indiferent dacă această emisiune a fost difuzată cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit”.
9. Articolul 47:
la alineatul (4) litera a), după cuvîntul „public” se introduce textul „ , inclusiv pentru revînzarea unor asemenea opere de artă originale,”;
articolul se completează cu alineatul (5) avînd următorul cuprins:
„(5) Fixarea în formă electronică a operelor intrate în domeniul public în scopuri de arhivare de către biblioteci, fără obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct ori indirect, este permisă fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata vreunei remuneraţii.”
10. La articolul 48 alineatul (11), litera d) se abrogă.
11. Articolul 63:
la alineatul (1), după textul „încălcării acestora” se introduce textul „ , restabilirea situaţiei existente pînă la încălcarea dreptului şi încetarea acţiunilor care comportă încălcarea dreptului sau creează pericolul încălcării lui, precum”;
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Instanţa de judecată, la stabilirea despăgubirii, va ţine cont de necesitatea:
a) recuperării pierderilor, inclusiv a venitului ratat, suportate de partea lezată;
b) perceperii profitului obţinut ilegal de persoana care a încălcat drepturile;
c) achitării unei compensaţii de la 500 pînă la 500 000 lei pentru fiecare drept încălcat.”
la alineatul (9), textul „lit. b)–d)” se exclude.
12. Legea se completează cu articolul 69.1 avînd următorul cuprins:
„Articolul 69.1
Prezenta lege transpune: Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004; Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere şi de împrumut şi anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietăţii intelectuale (versiune codificată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 376 din 27 decembrie 2006; Directiva 2001/84/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 272 din 13 octombrie 2001; Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 167 din 22 iunie 2001; Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor şi drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit şi retransmisiei prin cablu, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 248 din 6 octombrie 1993; Directiva 96/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 77 din 27 martie 1996; Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator (versiune codificată) (text cu relevanță pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 111 din 5 mai 2009 și art. 1 alin. (7) și art. 3 alin. (1)–(2a) din Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (versiune codificată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 372 din 27 decembrie 2006.”
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Andrian CANDU
Nr. 212. Chişinău, 29 iulie 2016.