Supported by
CodMunc
Codul Muncii
CODUL MUNCII AL REPUBLICII MOLDOVA
Art.
104(1) Se consideră muncă suplimentară munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă prevăzute la art.95 alin.(2), la art.96 alin.(2)-(4), la art.98 alin.(3) şi la art.99 alin.(1). Pe perioada de acțiune a stării de urgență, de asediu și de război sau a stării de urgență în sănătate publică, autoritățile competente de gestionarea stării respective pot dispune, pentru unele categorii de salariați, atragerea la muncă suplimentară cu depășirea limitelor prevăzute de prezentul cod, precum și condițiile de prestare a acesteia.
(2) Atragerea la muncă suplimentară poate fi dispusă de angajator fără acordul salariatului:
a) pentru efectuarea lucrărilor necesare pentru apărarea ţării, pentru preîntîmpinarea unei avarii de producţie ori pentru înlăturarea consecinţelor unei avarii de producţie sau a unei calamităţi naturale;
b) pentru efectuarea lucrărilor necesare înlăturării unor situaţii care ar putea periclita buna funcţionare a serviciilor de aprovizionare cu apă şi energie electrică, de canalizare, poştale, de telecomunicaţii şi informatică, a căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport în comun, a instalaţiilor de distribuire a combustibilului, a unităţilor medico-sanitare.
(3) Atragerea la muncă suplimentară se efectuează de angajator cu acordul scris al salariatului:
a) pentru finalizarea lucrului început care, din cauza unei reţineri neprevăzute legate de condiţiile tehnice ale procesului de producţie, nu a putut fi dus pînă la capăt în decursul duratei normale a timpului de muncă, iar întreruperea lui poate provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor angajatorului sau ale proprietarului, a patrimoniului municipal sau de stat;
b) pentru efectuarea lucrărilor temporare de reparare şi restabilire a dispozitivelor şi instalaţiilor, dacă deficienţele acestora ar putea provoca încetarea lucrului pentru un timp nedeterminat şi pentru mai multe persoane;
c) pentru efectuarea lucrărilor impuse de apariţia unor circumstanţe care ar putea provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor unităţii, inclusiv a materiei prime, materialelor sau produselor;
d) pentru continuarea muncii în caz de neprezentare a lucrătorului de schimb, dacă munca nu admite întrerupere. În aceste cazuri, angajatorul este obligat să ia măsuri urgente de înlocuire a salariatului respectiv.
(4) Atragerea la muncă suplimentară în alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(2) şi (3) se admite cu acordul scris al salariatului şi al reprezentanţilor salariaţilor.
(5) La solicitarea angajatorului, salariaţii pot presta munca în afara orelor de program în limita a 120 de ore într-un an calendaristic. În cazuri excepţionale, această limită, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor, poate fi extinsă pînă la 240 de ore.
(6) În cazul în care solicită prestarea muncii suplimentare, angajatorul este obligat să asigure salariaţilor condiţii normale de muncă, inclusiv cele privind securitatea şi sănătatea în muncă.
(7) Atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) motivat al angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariaţilor respectivi sub semnătură.
(8) Se admite ca în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă să fie prevăzută posibilitatea de a compensa orele de muncă suplimentară cu ore libere, cu acordul scris al părților. În acest caz, orele libere vor fi acordate în decurs de 30 de zile de la prestarea muncii suplimentare.
Art.
104(1) Se consideră muncă suplimentară munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă prevăzute la art.95 alin.(2), la art.96 alin.(2)-(4), la art.98 alin.(3) şi la art.99 alin.(1). Pe perioada de acțiune a stării de urgență, de asediu și de război sau a stării de urgență în sănătate publică, autoritățile competente de gestionarea stării respective pot dispune, pentru unele categorii de salariați, atragerea la muncă suplimentară cu depășirea limitelor prevăzute de prezentul cod, precum și condițiile de prestare a acesteia.
(2) Atragerea la muncă suplimentară poate fi dispusă de angajator fără acordul salariatului:
a) pentru efectuarea lucrărilor necesare pentru apărarea ţării, pentru preîntîmpinarea unei avarii de producţie ori pentru înlăturarea consecinţelor unei avarii de producţie sau a unei calamităţi naturale;
b) pentru efectuarea lucrărilor necesare înlăturării unor situaţii care ar putea periclita buna funcţionare a serviciilor de aprovizionare cu apă şi energie electrică, de canalizare, poştale, de telecomunicaţii şi informatică, a căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport în comun, a instalaţiilor de distribuire a combustibilului, a unităţilor medico-sanitare.
(3) Atragerea la muncă suplimentară se efectuează de angajator cu acordul scris al salariatului:
a) pentru finalizarea lucrului început care, din cauza unei reţineri neprevăzute legate de condiţiile tehnice ale procesului de producţie, nu a putut fi dus pînă la capăt în decursul duratei normale a timpului de muncă, iar întreruperea lui poate provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor angajatorului sau ale proprietarului, a patrimoniului municipal sau de stat;
b) pentru efectuarea lucrărilor temporare de reparare şi restabilire a dispozitivelor şi instalaţiilor, dacă deficienţele acestora ar putea provoca încetarea lucrului pentru un timp nedeterminat şi pentru mai multe persoane;
c) pentru efectuarea lucrărilor impuse de apariţia unor circumstanţe care ar putea provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor unităţii, inclusiv a materiei prime, materialelor sau produselor;
d) pentru continuarea muncii în caz de neprezentare a lucrătorului de schimb, dacă munca nu admite întrerupere. În aceste cazuri, angajatorul este obligat să ia măsuri urgente de înlocuire a salariatului respectiv.
(4) Atragerea la muncă suplimentară în alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(2) şi (3) se admite cu acordul scris al salariatului şi al reprezentanţilor salariaţilor.
(5) La solicitarea angajatorului, salariaţii pot presta munca în afara orelor de program în limita a 120 de ore într-un an calendaristic. În cazuri excepţionale, această limită, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor, poate fi extinsă pînă la 240 de ore.
(6) În cazul în care solicită prestarea muncii suplimentare, angajatorul este obligat să asigure salariaţilor condiţii normale de muncă, inclusiv cele privind securitatea şi sănătatea în muncă.
(7) Atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) motivat al angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariaţilor respectivi sub semnătură sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării.
(8) Se admite ca în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă să fie prevăzută posibilitatea de a compensa orele de muncă suplimentară cu ore libere, cu acordul scris al părților. În acest caz, orele libere vor fi acordate în decurs de 30 de zile de la prestarea muncii suplimentare
Art.
IArt. VII. – Codul muncii al Republicii Moldova nr. 154/2003
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 159–162, art. 648), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 1 se completează cu două noțiuni noi cu următorul cuprins:
„formă scrisă – informația (certificat, document, contract și altele) expusă cu litere, cifre, semne grafice pe suport de hârtie sau în format electronic; înscrisul olograf pe suport de hârtie; informația transmisă prin fax ori prin alte mijloace de comunicație, inclusiv prin mijloace electronice, care permit citirea informației;
confirmarea recepționării/înștiințării – se consideră că recepționarea/înștiințarea este confirmată după îndeplinirea cel puțin a uneia dintre următoarele condiții, oricare dintre acestea fiind îndeplinită mai întâi:
a) notificarea este predată destinatarului;
b) notificarea este predată la adresa poștală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică;
c) notificarea este transmisă prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, când poate fi accesată de către destinatar, inclusiv potrivit regulilor de expediere și recepționare a documentului electronic prevăzute de legislație;
d) notificarea este pusă în orice alt fel la dispoziția destinatarului într-un loc şi într-un mod care fac posibil, în mod rezonabil, accesul destinatarului fără întârziere.”
2. La articolul 48 alineatul (1), cuvintele „ambele semnate de angajator” se substituie cu cuvintele „semnate de angajator cu semnătură electronică sau cu semnătură olografă”.
3. La articolul 56, alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Contractul individual de muncă se semnează de către părți:
a) fie cu semnătură olografă – în două exemplare, dintre care un exemplar se înmânează salariatului, iar celălalt se păstrează la angajator;
b) fie cu semnătură electronică avansată calificată – în cazul în care părţile contractului individual de muncă au convenit încheierea acestuia prin schimb de documente electronice.”
4. La articolul 58 alineatul (1), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
5. La articolul 65 alineatul (2), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
6. La articolul 68, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat printr-un acord suplimentar semnat de părți, inclusiv cu utilizarea semnăturii electronice avansate calificate. Acordul suplimentar este parte integrantă a contractului individual de muncă.”
7. La articolul 74 alineatul (3), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
8. La articolul 75 alineatul (4), cuvintele „contra semnătură” se substituie cu textul „sub semnătură sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
9. La articolul 81 alineatul (3), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
10. La articolul 88 alineatul (1) litera b), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării fiecărui salariat vizat”.
11. La articolul 89 alineatul (3), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
12. La articolul 91 litera h), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
13. La articolul 104 alineatul (7), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării salariaților în timp util”.
14. La articolul 169 alineatul (3), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
15. La articolul 184 alineatul (1), în partea introductivă, după cuvintele „sub semnătură” se introduc cuvintele „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării ordinului de fiecare salariat vizat”.
16. La articolul 1851 alineatul (7), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
17. Articolul 199:
la alineatul (3), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”;
la alineatul (4), textul „ , sub semnătură,” se exclude.
18. La articolul 210 alineatul (2), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
19. La articolul 278 alineatul (2), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
20. La articolul 282 alineatul (2), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
21. La articolul 287 alineatul (2), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”.
22. La articolul 332 alineatul (1), după cuvintele „sub semnătură” se introduce textul „sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării”