(1) În exerciţiul atribuţiilor de control, la prezentarea legitimaţiei de serviciu, inspectorii de muncă sînt în drept:

a) să pătrundă liber, la orice oră de zi sau de noapte, fără informarea prealabilă a angajatorului, la locurile de muncă, în încăperile de serviciu şi de producţie;

b) să solicite şi să primească de la angajatori actele şi informaţiile necesare controlului;

c) să solicite şi să primească explicaţii de la angajatori şi salariaţi (de la reprezentanţii lor);

d) să ceară lichidarea imediată sau într-un termen anumit a abaterilor constatate de la dispoziţiile actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la mediul de muncă şi la protecţia salariaţilor.

(2) Suplimentar la cele prevăzute în alin.(1), inspectorii de muncă cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii sînt în drept:

a) să dispună sistarea funcţionării (inclusiv prin sigilare, cu indicarea în procesul-verbal de control) a atelierelor, a halelor, a secţiilor, a altor subdiviziuni ale unităţii, sistarea exploatării clădirilor, a edificiilor şi a echipamentelor tehnice, precum şi sistarea lucrărilor şi a proceselor tehnologice, doar în cazul unui pericol iminent de accidentare;

b) să propună anularea şi a avizelor privind lansarea în producţie a prototipurilor de echipamente tehnice şi de echipament individual de protecţie şi de lucru, dacă constată că, prin modificarea condiţiilor pentru care au fost prevăzute acestea, nu se respectă cerinţele actelor normative privind protecţia, igiena şi mediul de muncă.

(3) Dreptul prevăzut la alin. (2) lit. a) se exercită în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea privind Inspecţia Muncii şi cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.

(1) În exerciţiul atribuţiilor de control, la prezentarea legitimaţiei de serviciu, inspectorii de muncă sînt în drept:

a) să pătrundă liber, la orice oră de zi sau de noapte, fără informarea prealabilă a angajatorului, la locurile de muncă, în încăperile de serviciu şi de producţie;

b) să solicite şi să primească de la angajatori actele şi informaţiile necesare controlului;

c) să solicite şi să primească explicaţii de la angajatori şi salariaţi (de la reprezentanţii lor);

d) să ceară lichidarea imediată sau într-un termen anumit a abaterilor constatate de la dispoziţiile actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la mediul de muncă şi la protecţia salariaţilor.

(2) Suplimentar la cele prevăzute în alin.(1), inspectorii de muncă cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sînt în drept:

a) să dispună sistarea funcţionării (inclusiv prin sigilare, cu indicarea în procesul-verbal de control) a atelierelor, a halelor, a secţiilor, a altor subdiviziuni ale unităţii, sistarea exploatării clădirilor, a edificiilor şi a echipamentelor tehnice, precum şi sistarea lucrărilor şi a proceselor tehnologice, doar în cazul unui pericol iminent de accidentare;

b) să propună anularea avizelor privind lansarea în producţie a prototipurilor de echipamente tehnice şi de echipament individual de protecţie şi de lucru, dacă constată că, prin modificarea condiţiilor pentru care au fost prevăzute acestea, nu se respectă cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă.

(3) Dreptul prevăzut la alin. (2) lit. a) se exercită în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea privind Inspectoratul de Stat al Muncii şi cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.