1) Dobânzile provenind dintr-un Stat Contractant şi plătite unui rezident al celuilalt Stat Contractant pot fi impuse în acel celalalt Stat.

2) Totuşi, aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în Statul Contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui Stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a dobânzilor. Autorităţile competente ale Statelor Contractante, printr-o înţelegere reciprocă, vor stabili modul de aplicare a acestor limite.

3) Independent de prevederile paragrafului 2), dobânzile provenind dintr-un Stat Contractant şi plătite unui rezident al celuilalt Stat Contractant care este beneficiarul efectiv al dobânzilor, vor fi supuse impunerii numai în acel celălalt Stat în măsura în care aceste dobânzi sunt plătite:

a) în legătură cu vânzarea pe credit a oricărui echipament industrial, comercial sau ştiinţific,

b) în legătură cu vânzarea pe credit a oricăror mărfuri efectuată de o întreprindere pentru o altă întreprindere, sau

c) un împrumut de orice natură acordat de o bancă.

4) Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, în special, venituri din hârtii de valoare guvernamentale şi venituri din titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea hârtii de valoare, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5) Prevederile paragrafelor 1), 2) şi 3) nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui Stat Contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant, din care provin dobânzile, printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo, sau prestează în acel celălalt Stat servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo şi creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de o asemenea reprezentanţă permanentă sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile articolelor 7 sau 14, după caz.

6) Dobânzile se consideră că provin dintr-un Stat Contractant atunci când plătitorul este însuşi acel Stat, o subdiviziune politică, o autoritate locală sau un rezident al acelui Stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui Stat Contractant, are într-un Stat Contractant o reprezentanţă permanentă sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acea reprezentanţă permanentă sau bază fixă, atunci aceste dobânzi vor fi considerate că provin din Statul în care este situată reprezentanţă permanentă sau baza fixă.

7) Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată, în acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui Stat Contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului Acord.